Exudat faringian/antibiograma 14-05-2015

Exsudatul faringian reprezintă analiza microbiologică a secreţiilor acumulate în faringe, având ca scop identificarea agentului cauzal al faringo-amigdalitelor (numite şi angine), glositelor (infecţii ale limbii), gingivitelor, sau detectarea stării de portaj (purtător) a unor germeni patogeni. Analiza presupune cultivarea şi identificarea speciilor bacteriene şi a fungilor, urmată de antibiogramă (testarea sensibilităţii la antibiotice) şi antifungigramă (testarea sensibilităţii la antifungice).

Faringele este un organ care aparţine atât tractului respirator cât şi celui digestiv. Mucoasa care îl tapetează este în mod normal populată cu o floră bacteriană abundentă (aşa numita floră saprofită). Datorită varietăţii foarte mari a încărcăturii bacteriene a faringelui, este greu de precizat care din germenii detectaţi în exsudatul faringian reprezintă floră saprofită şi care sunt patogeni (infecţioşi). Terapia antimicrobiană prelungită, cu antibiotice, poate induce dezechilibrul acestei flore şi favorizarea apariţiei germenilor patogeni sau a fungilor (candidozele).

Majoritatea infecţiilor căilor respiratorii superioare sunt date de virusuri (gripale, paragripale, rinovirusuri, adenovirusuri etc.) şi sunt urmate de obicei de vindecare spontană, totuşi, ca urmare a lezării mucoaselor şi obstrucţiei orificiilor de drenaj prin secreţii, se favorizează infecţiile bacteriene cu germeni din flora locală (“virusurile deschid poarta bacteriilor”).

În general, prin efectuarea exsudatului faringian se urmăreşte depistarea streptococului beta-hemolitic de grup A. Acesta este agentul cauzal al amigdalitei pultacee, scarlatinei şi reumatismului articular acut. Prin toxinele pe care le eliberează, poate leza în timp inima şi rinichii. Datorită gravităţii acestor afecţiuni, este extrem de importantă depistarea la timp a infecţiei streptococice sau a stării de portaj (purtător aparent sănătos) şi instituirea promptă a tratamentului antibiotic. În majoritatea cazurilor, streptococul beta-hemolitic şi-a păstrat sensibilitatea la peniciline şi derivaţii acestora. Infecţia cu streptococ de grup A şi a complicaţiilor acesteia poate fi probată şi prin determinarea titrului ASLO. Ocazional, streptococii de grup B, C sau G pot da faringite cu evoluţie, de asemenea, mai severă[14].

Un alt microorganism căutat în mod curent în exsudatul faringian este stafilococul auriu, mai rar implicat în faringoamigdalitele acute, mai frecvent prezent în stare de portaj. Depistarea acestuia trebuie interpretată în contextul clinic, având semnificaţie numai în prezenţa unor simptome de infecţie acută, sau la bolnavii cu imunitate scăzută.

Exsudatul faringian poate evidenţia şi o infecţie fungică, cea mai frecventă fiind cu Candida albicans. Simptomele specifice sunt uscăciunea gurii şi depozitele albicioase pe limbă (“limba încărcată”). Candida este prezentă în cantitate mică în cavitatea bucală la un mare număr de persoane sănătoase, dar se multiplică excesiv în anumite situaţii, în special după tratamentele mai îndelungate cu antibiotice, la femeile gravide, diabetici şi imunodeprimaţi. Unele laboratoare pot identifica specia de Candida incriminată (Candida albicans, Candida tropicalis etc.) şi pot asocia la rezultat şi o antifungigramă (testarea sensibilităţii tulpinii descoperite la mai multe preparate comerciale de antifungice în scopul stabilirii unei scheme optime de tratament).

Alte specii microbiene pot fi identificate mai rar în exsudatul faringian, în special la vârstnici: bacilli gram-negativi specifici florei intestinale (Escherichia coli, Pseudomonas etc.) care pot apărea şi la persoane normale.

exsudatExsudatul faringian se recoltează de către un cadru medical calificat, dimineaţa, pe nemâncate, cu ajutorul unui tampon special, steril. Nu se recomandă spălarea
pe dinţi înaintea recoltării, pentru că substanţele dezinfectante şi bactericide conţinute în pasta de dinţi ar putea inhiba dezvoltarea unor germeni patogeni.
Din acelaşi motiv este important să se oprească orice tratament antibiotic cu minimum 3-5 zile înaintea efectuării analizei. Proba se transportă la laborator în cel mai scurt timp, unde va fi însămânţată pe medii de cultură speciale care permit dezvoltarea germenilor patogeni prin incubare la 37°C timp de 24 de ore. Citirea şi interpretarea rezultatelor se va face a doua zi, iar în cazul depistării unui microorganism patogen, identificarea şi testarea sensibilităţii sale la antibiotice (antibiograma) vor necesita încă 24 de ore de incubare.

Exsudatul nazal se recomandă mai ales în cazul depistării stării de portaj pentru streptococ sau stafilococ şi este cel mai adesea recomandat în scop epidemiologic (de supraveghere a personalului medical sau din colectivităţi).