Proteine urinare 14-05-2015

In conditii normale, urina nu contine decat urme fine de proteine. Acestea sunt reprezentate de o combinatie de proteine derivate din plasma care au fost filtrate de glomeruli si nu au fost reabsorbite de tubii proximali precum si de proteine secretate de tubii renali sau alte glande accesorii. Astfel, o treime din cantitatea de proteine urinare este data de albumina, restul fiind constituit din globuline plasmatice si glicoproteina Tamm-Horsfall secretata de celulele tubulare renale.
Prezenta unei cantitati crescute de proteine in urina poate fi un indicator important al disfunctiei renale. Constituie adesea primul semn de boala si poate sa apara inaintea simptomelor clinice. Cu toate acestea, trebuie tinut cont de faptul ca exista si conditii fiziologice precum si alte conditii patologice (afectiuni non-renale) care pot asocia proteinurie. De asemenea, exista si unele afectiuni renale in care proteinuria este absenta.

Prezenta unei cantitati crescute de proteine in urina poate avea urmatoarele cauze:

Proteinurie ortostatica (posturala)

Caracteristici:

-prima urina de dimineata, recoltata inainte ca pacientul sa se ridice din pat, nu contine proteine;

-proteinele apar in urina dupa ce pacientul se mobilizeaza si prezinta valori 1.5 g/zi;

-aspectul microscopic al urinei este normal (fara hematurie sau leucociturie);

-este considerata o conditie benigna si, in general dispare lent in timp, dar la 50% dintre pacienti persista mai mult de 10 ani;

-nu se complica niciodata cu insuficienta renala progresiva;

-apare la 15% dintre pacientii tineri aparent sanatosi, la 3% din populatia normala, precum si la unii pacienti aflati in convalescenta dupa pielonefrita acuta sau glomerulonefrita.

Proteinurie tranzitorie

Caracteristici:

-frecvent depistata in sumarul de urina efectuat de rutina la copiii sanatosi asimptomatici si la adultii tineri, dispare insa ulterior;

-nu este asociata cu nici o afectiune renala progresiva;

-o proteinurie functionala apare la 10% dintre pacientii spitalizati in sectiile de medicina interna; se asociaza cu febra inalta, insuficienta cardiaca congestiva, hipertensiune arteriala, stres, expunere la frig, exercitii fizice intense, convulsii; de regula proteinuria 2 g/zi si se remite odata cu disparitia cauzelor precipitante.

Proteinurie persistenta

Proteinurie glomerulara (caracterizata prin eliminarea unor proteine cu greutate moleculara mare: albumine, alfa1-antitripsina, transferina)

Idiopatica

● Glomerulonefrita membrano-proliferativa

● Glomerulonefrita membranoasa

● Glomeruloscleroza focala si segmentara

● Amiloidoza

Secundara

● Infectii (streptococice, hepatita B, endocardita bacteriana, malarie, mononucleoza infectioasa, pielonefrita)

● Afectiuni vasculare (tromboza de vena cava inferioara sau de vena renala, stenoza arterei renale)

● Glomeruloscleroza focala si segmentara

● Boli autoimune (lupus eritematos sistemic, poliartrita reumatoida, dermatomiozita, poliarterita nodoasa, sindrom

Goodpasture, purpura Henoch-Schönlein, colita ulcerativa)

● Neoplazii

● Medicamente si droguri (antiinflamatorii nesteroidiene, saruri de aur, penicilamina, captopril, heroina)

● Afectiuni ereditare si metabolice (rinichi polichistic, diabet zaharat, boala Fabry, sindrom Alport)

Proteinurie tubulara (caracterizata prin eliminarea unor proteine cu greutate moleculara mica: alfa si beta-microglobuline, lanturi usoare libere, proteina transportoare a retinolului, lizozim; de obicei 1.5 g/zi).

Dobandita

● Nefrita interstitiala

● Necroza tubulara acuta

● Acidoza renala tubulara

● Pielonefrita acuta sau cronica

● Rejetul de grefa renala

● Nefropatia balcanica

● Sarcoidoza

● Medicamente (fenacetina, aminoglicozide, cefalosporine, ciclosporina, analgezice in doze mari,litiu, meticilina)

● Metale grele (plumb, mercur, cadmiu)

Congenitala

● Sindrom Fanconi

● Sindrom oculo-cerebro-renal

Ereditara

● Boala Wilson

● Siclemie

● Rinichi medulo-chistic

● Oxaloza

● Cistinoza

Prin cresterea nivelului plasmatic al proteinelor, normale sau anormale (proteinurie prin „supraincarcare” – “overflow proteinuria”)

● Mielom multiplu

● Boala Waldenström

● Limfom malign

● Mioglobinurie

● Hemoglobinurie

● Leucemii monocitare sau mielomonocitare (prin lizozim crescut)

CAUZE FRECVENTE DE PROTEINURIE USOARA ( 1g/zi)

● Sindrom Kimmestiel-Wilson

● Proteinurie usoara idiopatica (anamneza, examen fizic, functie renala normala)

● Nefroscleroza

● Rinichi polichistic

● Rinichi medulo-chistic

● Obstructie cronica a tractului urinar

● Nefrita interstitiala cronica (abuz de analgezice, acid uric, oxalati, hipercalcemie, hipopotasemie, plumb, cadmiu).

In starile patologice nivelul proteinuriei este rareori constant, astfel ca nu orice proba de urina este anormala la pacientii cu afectiuni renale iar concentratia de proteine in urina nu reflecta in mod necesar severitatea bolii.

Proteinuria poate rezulta ca urmare a modificarilor de flux sanguin de la nivelul glomerulului in absenta unei anomalii structurale, cum se intampla in cazul insuficientei cardiace congestive.

Asa cum s-a precizat mai sus, proteinuria nu indica obligatoriu o leziune renala, existand „proteinuria functionala” din: infectii acute, septicemie, traumatisme, stres, leucemii si alte afectiuni hematologice (ex: siclemie), pre-eclampsie, hipertiroidie, afectiuni SNC, intoxicatii.

Pe de alta parte, proteinuria poate sa nu fie prezenta intotdeauna in unele afectiuni renale: pielonefrita, obstructii ale tractului urinar, nefrolitiaza, tumori, malformatii congenitale, stenoza a arterei renale.

Contaminarea urinei cu sange menstrual, secretii prostatice sau sperma poate induce cresteri false ale proteinelor urinare.