Telefon programari:0232-210-113 Intra in cont

Dictionar Medical

A B C D E F G H I J K L M N O P R S T U V W X Y Z

Abazie: Tulburare a sistemului nervos, care se manifesta prin neputinta de a merge normal. Incapacitate partiala sau totala de a merge.

Abces: Colectie purulenta constituita, plecand de la un focar local de infectie, pe seama tesuturilor normale.

Abces al dintelui: Colectie de puroi localizata in tesuturile care invelesc radacina dentara.

Abces al ficatului: Colectie de puroi in ficat.

Abces apical: Abces ce apare in osul care inconjoara varful dintelui.

Abces cald: Acesta traduce cel mai des o reactie inflamatorie a organismului la dezvoltarea anumitor bacterii (stafilococi, streptococi) sau a unei amibe (Entamoeba histolytica).

Abces pancreatic: Colectie circumscrisa de puroi, localizata in parenchimul pancreatic.

Abces perianal: Colectie circumscrisa de puroi, localizata in tesuturile din jurul orificiului anal. Este mai superficiala decat abcesul perirectal.

Abces pericolic: Colectie circumscrisa de puroi, localizata in vecinatatea colonului.

Abces perirectal: Colectie circumscrisa de puroi, localizata in tesuturile profunde situate in vecinatatea rectului.

Abces rece: Abcesul rece este cauzat de bacilul lui Koch, agentul tuberculozei sau de ciuperci microscopice.

Abces retrofaringian: Colectie de puroi localizata in profunzimea tesutului faringian, posterior.

Abcesul periamigdalian: Colectie purulenta localizata la nivelul regiunii cervicale, care cuprinde zona adiacenta amigdalelor.

Abdomen: Partea inferioara a trunchiului, continand cea mai mare parte a viscerelor aparatului digestiv si a aparatului urinar.

Abdomen acut: Urgenta chirurgicala cauzata de lezarea unuia sau mai multor organe abdominale ca urmare a unui traumatism sau unei boli.

Abdomen de lemn: Rigiditate musculara permanenta, ireductibila si dureroasa a peretelui abdominal. Sindrom ce nu trebuie sa fie mascat prin administrarea de analgezice sau antibiotice.

Abdomen fara pregatire: Examen radiologic simplu al abdomenului vazut din fata.

Abdominal: Care se refera la abdomen.

Abdominoplastie: Interventie chirurgicala prin care se indeparteaza grasimea si tegumentul in exces de la nivelul abdomenului.

Abducens: Este nervul VI cranian.

Abductie: Miscarea de indepartarea a unui membru de linia mediana a corpului.

Abductor: Muschi care efectueaza miscari de abductie.

Aberatie: Termen folosit in optica reprezentand defectul in formarea imaginii de catre lentile.

Aberatie cromozomiala: Anomalie privind numarul sau structura cromozomilor. In numeroase cazuri, aberatiile cromozomiale sunt congenitale, provenind dintr-o proasta repartitie cromozomiala.

Abiotrofie: Pierderea sau degenerarea functiilor fara o cauza aparenta.

Ablactatie: Eliminarea din alimentatia sugarului a suptului la san.

Ablatie: Operatie constand din indepartarea unui organ, unui ansamblu de tesuturi sau a unui corp strain pe cale chirurgicala.

Ablefarie: Malformatie congenitala manifestata prin absenta totala sau partiala a pleoapelor.

Abortiv: Care provoaca avortul (medicament abortiv, boala abortiva).

Abrahie: Absenta congenitala a bratelor.

Abrahiocefalie: Absenta congenitala a bratelor si a capului.

Abraziune: Zgarietura sau fenomen fiziologic sau patologic de slefuire a marginilor si suprafetelor dintilor antagonisti prin articularea interdentara sau masticatie.

Abruptio placentae: Desprinderea placentei de la pozitia normala, cauzata de detasarea completa sau partiala a acesteia de peretele uterin.

Absenta: Intrerupere brusca si de scurta durata a cunostintei.

Absorbtie: Retinerea lichidelor sau a altor substante de catre tesuturile corpului. Cea mai mare parte a absorbtiei hranei are loc in intestinul subtire.

Absorbtiometrie bifotonica: Procedeu cu ajutorul caruia se calculeaza densitatea tesuturilor.

Absorbtiometrie duala cu raze X: Metoda de masurare a densitatii osoase care se bazeaza pe proportia fasciculelor de fotoni care trec prin os.

Abstinenta: Retinerea voluntara de la consumul unor alimente, alcool, droguri sau de la activitatea sexuala.

Abulie: Simptom psihic caracterizat prin lipsa mai mult sau mai putin pronuntata a vointei, antrenand o inhibare a activitatii fizice si intelectuale.

Acalazie: Tulburare a functiei musculaturii esofagiene, constand din hipertonia sfincterului esofagian inferior si absenta relaxariiÂ sale in cursul deglutitiei.

Acalculie: Simptom de afazie care consta in imposibilitatea de a utiliza cifrele si numerele, si de a efectua calcule matematice elementare.

Acantha: Apofiza spinoasa a vertebrelor.

Acanthion: Punct craniometric aflat la nivelul spinei nazale anterioare.

Acanthosis: Hiperplazie a epiteliului prin inmultirea celulelor din stratul malpighian al epidermului, conducand la ingrosarea acestuia.

Acanthosis nigricans: Boala cutanata ce se manifesta prin formarea de placi groase, inchise la culoare, ce apar pe gat, subsoara si pe partea ventrala.

Acardie: Malformatie congenitala caracterizata prin lipsa cordului.

Acarian: Parazit de talie mica, cu capul, toracele si abdomenul nediferentiate, fiind purtatorul de germeni ai unor boli grave.

Acaricid: Substanta chimica folosita pentru omorarea capuselor.

Acarioza sarcoptica: Afectiune cutanata provocata de parazitii din ordinul acarienilor, sarcoptii (Sarcoptes scabiei).

Acatalazie: Lipsa enzimei catalaza, ce conduce la aparitia unor afectiuni ale gingiilor si ale cavitatii bucale.

Acceptor: Substanta care in urma combinarii cu hidrogenul sufera un proces de reducere.

Accident cerebral ischemic: Necroza a unei parti mai mult sau mai putin importante a encefalului, legata de obstructia uneia din arterele care il iriga.

Accident vascular cerebral: Accident neurologic cauzat de o leziune vasculara cerebrala, ce are o durata mai mare de 24 ore.

Acefalie: Malformatie congenitala manifestata prin lipsa capului.

Acentric: Termen folosit in genetica, ce se refera la un cromozom care nu prezinta centromer.

Acervulus cerebri: Masa de granule de material care contine calciu, gasita frecvent in glanda hipofiza.

Acetabul: Cavitate articulara a osului coxal, pentru articulatia cu capul femurului.

Acetazolamida: Inhibitor al anhidrazei carbonice, folosit in tratamentul glaucomului.

Acetilcolina: Neurotransmitator in sinapsele nervilor parasimpatici si in jonctiunile neuromusculare.

Achilie: Reducerea, pana la absenta uneori, a secretiilor digestive.

Acid acetilsalicilic: Medicament analgezic si antipiretic (activ fata de durere si febra) de referinta.

Acid arahidonic: Este un acid gras esential cu numeroase roluri in biochimia organismului; este o compionenta importanta a reactiilor inflamatorii.

Acid ascorbic: Vitamina C reprezinta un antioxidant de exceptie ce contribuie activ la franarea proceselor degenerative din organism.

Acid citric: Acid organic care se gaseste in citrice.

Acid clorhidric: Acid tare, prezent in sucul gastric, in forma diluata.

Acid dezoxiribonucleic: Acid nucleic, suport al controlului activitatilor celulare si al transmiterii caracterelor ereditare. Molecula de ADN, foarte lunga, comporta doua fire rasucite unul in jurul celuilalt.

Acid fitic: Acid continut in unele cereale care interfera absorbtia calciului, prin formarea fitatilor de calciu.

Acid folic: Acidul folic, intervenind in sinteza ADN-ului, joaca un rol capital in productia de celule noi in organism. In particular, el este indispensabil formarii de globule rosii ale sangelui.

Acid folinic: Derivat al acidului folic, implicat in sinteza purinelor.

Acid gamma-aminobutiric: Aminoacid ce actioneaza ca neurotransmitator in sistemul nervos central.

Acid glucuronic: Acid derivat din glucoza, important constituent al condroitinsulfatului si al acidului hialuronic.

Acid gras: Acid organic, principalul constituent al lipidelor. Combinat cu glicerina formeaza grasimi. Acid organic, principalul constituent al lipidelor.

Acid gras esential: Este un acid gras nesaturat, absolut necesar organismului. Exemple de acizi grasi esentiali: acidul linoleic, acidul linolenic, acidul arahidonic.

Acid hialuronic: Mucopolizaharid prezent in lichidul sinovial, in umoarea apoasa si in cea vitroasa.

Acid hidrocianic: Acid volatil toxic care in urma inhalarii poate provoca decesul.

Acid lactic: Compus chimic format in celule ca produs final al metabolismului glucozei in absenta oxigenului.

Acid linoleic: Acid gras, nesaturat, care este continut in uleiurile sicative.

Acid lipoic: Compus organic care contine sulf si care este cofactor enzimatic in diverse reactii chimice din organism.

Acid nicotinic: Vitamina PP, amida acidului nicotinic, este solubila in apa si constituie un element indispensabil in constitutia unor coenzime fara de care viata nu ar fi posibila.

Acid nucleic: Compus organic complex, alcatuit dintr-un lant de nucleotide. Exista: ARN (acid ribonucleic) si ADN (acid dezoxiribonucleic).

Acid pantotenic: Vitamina B3, denumita si acidul pantotenic, niacina sau vitamina PP, participa in metabolismul proteic, lipidic, glucidic, mineral, normalizand functia suprarenalelor.

Acid ribonucleic: ARN este un acid nucleic care se gaseste in toate celulele vegetale si animale, avand un rol deosebit de important in procesele biologice.

Acid sialic: Acid organic monocarboxilic.

Acid tricloracetic: Substanta folosita in diverse boli de piele.

Acid uric: Component al urinii ce contine azot. Acid rezultat din degradarea acizilor nucleici (ADN si ARN) ai organismului.

Acidemie: Aciditate foarte crescuta a sangelui.

Acidocetoza: Forma particulara de acidoza (aciditate sangvina excesiva) metabolica, datorata unei acumulari de corpi cetonici (acetona si substante chimice inrudite).

Acidofil: Element histologic care se coloreaza cu eozina, sau alti coloranti acizi.

Acidoza: Crestere a aciditatii si reducere a rezervei alcaline din sange, din cauza unor tulburari functionale in organism.

Acidoza lactica: Forma particulara de acidoza metabolica datorata unei acumulari de acid lactic in sange.

Acidoza respiratorie: Acidoza respiratorie sau acidoza gazoasa este o dereglare a echilibrului acidobazic al organismului care se produce atunci cand prin respiratie nu se realizeaza eliminarea bioxidului de carbon.

Acin: Mic sac sau cavitate inconjurata de celule secretorii glandulare. Celule care formeaza acinul se numesc celule acinare. (exemplu acini pancreatici, acini pulmonari).

Acizi grasi omega 3: Acizi grasi care scad fibrinogenul si agregarea plachetara si cresc timpul de sangerare.

Acizi grasi omega 6: Acizi grasi care asigura buna functionare a sistemului nervos central, intrand in structura membranelor neuronale.

Aclasie: Continuitate patologica a unei structuri, cum este in exostoze multiple. Sinonime : aclazie, aclasis.

Aclasis diafizar: Alterare congenitala a dezvoltarii cartilajului si osului caracterizata prin aparitia de multiple exostoze la extremitatile diafizelor oaselor lungi.

Aclazie: Continuitate patologica a unei structuri, cum este in exostoze multiple. Sinonime : aclasis, aclasie.

Aclazie diafizara: Alterare congenitala a dezvoltarii cartilajului si osului caracterizata prin aparitia de multiple exostoze la extremitatile diafizelor oaselor lungi.

Aclorhidrie: Lipsa acidului clorhidric din secretia gastrica.

Acnee: Acneea este o dermatoza provocata de porii inflamati (puncte negre sau puncte albe), cosi, chisturi sau noduli.

Acnee juvenila: Este dermatoza caracterizata printr-o inflamatie purulenta a foliculului pilo-sebaceu, insotita de secretie exagerata a glandelor sebacee.

Acolurie: Lipsa pigmentilor biliari din urina.

Acondroplazia: Afectiune a dezvoltarii osoase care duce la nanism. Acondroplazia este o afectiune ereditara rara, care atinge un individÂ din 20.

Acondroplazie: Boala congenitala caracterizata prin oprirea cresterii oaselor membrelor, in contrast cu dezvoltarea normala a oaselor capului si ale trunchiului.

Acorie: Malformatie caracterizata prin lipsa pupilei.

Acrinie salivara: Absenta secretarii de saliva de catre glandele salivare.

Acrocentric: Cromozom al carui centromer este situat in apropierea capatului.

Acrocianoza: Acrocianoza este sindrom de boala manifestat prin coloratie albastru-violacee (cianoza) a extremitatilor (urechi, maini, picioare) si uneori a fetei.

Acrodermatita: Inflamatie a tegumentelor mainilor sau picioarelor.

Acrodinie: Boala vasomotorie a extremitatilor, observabila la copilul de varsta cuprinsa intre 6 luni si 5 ani.

Acrofobie: Teama de inaltimi.

Acrokeratoza: Dermatoza care se manifesta printr-o ingrosare a pielii observata in principal la nivelul palmelor de la maini si talpilor de la picioare.

Acromatic: Lipsit de culoare.

Acromegalie: Boala endocrina care se manifesta prin dezvoltarea exagerata a tuturor extremitatilor: aÂ capului,Â nasului, urechilor, buzelor, a membrelor (degetelor).

Acromie: Micsorare, pierdere sau absenta a pigmentatiei normale a pielii.

Acromion: Proces osos aflat la varful spinei scapulei (omoplat).

Acroosteoliza: Afectiune ereditara, caracterizata prin distructia varfurilor oaselor extremitatilor (falange), ce afecteaza copii mici.

Acroparestezie: Tulburare de sensibilitate manifestata la extremitatile corpului prin senzatii de amortire, de piscatura sau de furnicare.

Acropatie ulceromutilanta: Sindrom care afecteaza extremitatile membrelor (maini si, mai ales, picioare), caracterizat prin ulceratii nedureroase ale pielii asociate cu mutilari osoase.

Acropustuloza infantila: Boala benigna, neinfectioasa, a nou-nascutului si sugarului, caracterizata prin grupuri de pustule mici, ce apar pe palme si pe degetele mainilor si pe talpile picioarelor.

Acroscleroza: Afectiune cutanata, care este un tip de sclerodermie generalizata.

Acrozom: Structura situata in partea anterioara a spermatozoidului, care are drept scop digerarea membranei ovulului, facilitand fecundatia.

ACTH: Hormonul adenocorticotrop - hormon care controleaza activitatea glandei suprarenale. Sinonim : adenocorticotrofina, corticotropina, corticotrofina.

Actina: Proteina care se gaseste in muschi, avand rol in contractia acestora.

Actinomicete: Grup de microorganisme foarte raspandite in natura, inrudite cu ciupercile inferioare, dintre care unele sunt purtatoare de boli pentru om si animale, iar altele produc antibiotice.

Actinomicoza: Boala infectioasa (la oameni si la animale) provocata de anumite ciuperci si bacterii (actinomicete), care se manifesta prin aparitia unor abcese cronice.

Actinoreticuloza: Dermatoza cronica a adultului, cauzata de o hipersensibilitatc a pielii la lumina.

Actinoterapie: Metoda de tratament utilizand actiunea luminii asupra pielii. Sursa de lumina utilizata poate fi lumina solara (helioterapia) sau lumina artificiala.

Activator ortodontic: Aparat folosit in tratamentul ortodontic, cu scopul de a misca dintii.

Acufena: Perceptie de zgomote sau vajaituri in urechi, subiective sau obiective, de origine foarte variata. Perceptie, in general, eronata a unei senzatii sonore (zumzait, fluierat, tarait).

Acuitate vizuala: Capacitatea perceptiei vizuale: gradul in care o persoana poate distinge detalii fine.

Acumetrie: Masurare clinica a auzului.

Acustic: Termen care se refera la sunete sau la simtul auzului.

Acut: Boala cu evolutie rapida, cu caracter de criza. Care survine brusc si evolueaza rapid, atunci cand se vorbeste despre o boala.

Adamantinom: Tumoare dentara maligna. Tumora recidivanta a maxilarelor, in general benigna.

Adaptare: Proces prin care un organ de simt are un raspuns diminuat gradual la stimularea continua sau repetata.

Adenina: Este o baza purinica ce intra in compozitia acizilor nucleici. Sinonim : vitamina B4.

Adenita: Boala care consta in inflamarea ganglionilor limfatici.

Adenocarcinom: Tumora epiteliala maligna, dezvoltata din structurile glandulare ce intra in constitutia celor mai multe organe ale corpului.

Adenocarcinom al rinichiului: Tumora maligna a rinichiului dezvoltata plecand de la tesutul renal.

Adenocorticotrofina: Hormonul adenocorticotrop - hormon care controleaza activitatea glandei suprarenale. Sinonim : ACTH, corticotropina, corticotrofina.

Adenofibrom: Tumoare glandulara benigna, formata din tesutul glandei si din tesutul conjunctiv.

Adenoflegmon: Supuratie a unui ganglion inflamator.

Adenograma: Examen citologic (studiul celulelor) si bacteriologic (cautarea germenilor) al ganglionilor superficiali.

Adenohipofiza: Lobul anterior al hipofizei.

Adenoid: Cu aspect glandular.

Adenoidectomie: Interventie chirurgicala care consta in excizia vegetatiilor adenoide la pacientii cu dificultati de respiratie pe nas sau otita exudativa.

Adenoidian: Care se refera sau apartine vegetatiilor adenoide (hipertrofia unor formatiuni limfoide aflate la nivelul faringelui superior, numita amigdala lui Luschka).

Adenoidism: Denumire data ansamblului de manifestari locale si generale care apar la copiii cu vegetatii adenoide.

Adenom: Tumoare glandulara benigna, constituita din celule epiteliale. Tumora benigna ce se dezvolta pe o glanda si care reproduce structura ei.

Adenom de prostata: Tumora benigna a partii centrale (care inconjoara uretra) a prostatei.

Adenom mamar: Tumora benigna a sanului, predominant in decada a 2-a de viata.

Adenomatoza: Hiperplazie adenomatoasa multinodulara la nivelul invelisului sau parenchimului unei glande.

Adenomatoza multiendocrina: Afectiune caracterizata prin formarea de adenoame la nivelul a doua sau mai multe glande endocrine.

Adenomatoza pluriendocrina: Afectiune caracterizata prin formarea de adenoame la nivelul a doua sau mai multe glande endocrine.

Adenomectomie: Eliminarea pe cale chirurgicala a unui adenom.

Adenomegalie: Hipertrofie a ganglionilor limfatici.

Adenomion: Tumora formata in principal din tesut glandular, alaturi de tesut muscular neted.

Adenomioza: Este o forma particulara a endometriozei, caracterizata prin prezenta de tesut endometrial in grosimea miometrului (muschiul uterin).

Adenopatie: O adenopatie reprezinta o afectiune a ganglionilor limfatici, de origine inflamatorie, infectioasa sau tumorala, ce se caracterizeaza printr-o crestere in volum a ganglionilor.

Adenopatie satelita: Cresterea in volum a ganglionilor care dreneaza limfa dintr-o anumita zona a corpului (ganglionii sunt sateliti zonei respective).

Adenovirus: Grup de virusuri care produc adenoviroze.

Aderenta: Tesut fibros care se dezvolta in cavitatile seroase, in urma unei infectii sau interventii chirurgicale, unind organe care in mod normal sunt separate.

Adermolexie: Incapacitatea de a recunoaste cu ochii inchisi, literele, cifrele sau desenele executate de catre examinator pe tegumentele bolnavului cu ajutorul unui excitant tactil.

Adezioliza: Procedura de distrugere a aderentelor dintre organele interne, aderente ce impiedica functionalitatea normala a acestora.

ADH: Hormonul antidiuretic secretat de neurohipofiza; acesta controleaza excretiaÂ de apa din organism, favorizand absorbtia apei.

Adictie: Stare de dependenta (de anumite substante).

Adinamie: Scaderea generalizata a activitatii motorii spontane, consecutiva unei senzatii de slabiciune musculara marcata.

Adipoceara: Substanta grasa, de culoare gri-albicioasa, moale si de consistenta cerii, formata in principal din acizi grasi in care tesuturile moi ale corpului pot fi transformate dupa moarte.

Adipocit: Celula a organismului continand lipide.

Adipoza: Exces de grasime in tesutul celular subcutanat.

Adipsie: Lipsa partiala sau totala a senzatiei de sete.

Adjuvant: Substanta administrata impreuna cu altele pentru a-i amplifica actiunea.

ADN: Acid nucleic, suport al controlului activitatilor celulare si al transmiterii caracterelor ereditare.

Adolescenta: Adolescenta este o perioada de tranzitie de la copilarie la varsta de adult tanar.

Adrenalina: Adrenalina este un hormon care se formeaza inÂ zona medulara a glandelor suprarenale.

Adrenolitic: Cu efect inhibitor asupra actiunii adrenalinei.

Aductie: Miscarea de apropiere a unui membru de corp.

Aductor: Despre un muschi care produce apropierea unei parti a corpului catre linia mediana a corpului.

Advential: Aparitia in alt loc decat cel uzual.

Adventice: Invelisul exterior (format din tesut conjunctiv) al unor organe.

Aerator transtimpanic: Sistem de drenaj plasat in membrana timpanica ce pune in comunicatie urechea medie si urechea externa.

Aerob: Microorganism care se dezvolta numai in prezenta aerului.

Aerobilie: Prezenta aerului in caile biliare (canalul coledoc sau vezicula biliara).

Aerocolie: Acumulare de gaze in stomac sau in intestin, care da senzatia de balonare a abdomenului.

Aerodontalgie: Durere dentara care apare la scaderea presiunii atmosferice in timpul zborului cu avionul sau al ascensiunilor pe munte.

Aerofagie: Proces caracterizat prin inghitirea, odata cu saliva sau cu alimentele ingerate, a unei cantitati mari de aer.

Aerofobie: Teama patologica de curenti de aer, manifestata ca simptom al unor afectiuni nervoase.

Aerogastrie: Cresterea exagerata a aerului in stomac sau in intestin.

Aeroterapie: Tratament al unor boli prin cura de aer.

Afakie: Absenta cristalinului. Afakia survine fie dupa o operatie de cataracta (extragerea chirurgicala a cristalinului), fie, mult mai rar, dupa un traumatism ocular.

Afazie: Pierdere totala sau partiala a intelegerii si a posibilitatii de a reda cuvintele, ca urmare a unei leziuni cerebrale. Sinonim : disfazie.

Afebril: Despre un organism uman a carui temperatura este in limite normale.

Afect: Leziune produsa de un agent infectios.

Afectiune psihica: Este o boala cu manifestari psihologice si comportamentale care se asociaza cu suferinta semnificativa si cu afectarea functionarii socio-profesionale.

Aferent: Al carui traseu este dinspre periferie spre centru sau spre un organ.

Afibrinogenemie: Absenta sau deficienta fibrinogenului din sange.

Aflatoxina: Toxina produsa de sporii ciupercilor din genul Aspergillus flavus si Aspergillus parasiticus, care infesteaza arahidele.

Afonie: Pierdere totala a glasului determinata de afectiuni ale laringelui, cavitatii bucale,Â nervilor sau muschilor implicati in actul vorbirii.

Afta: Mica ulceratie superficiala, dureroasa, observata cel mai des pe mucoasa bucala si uneori pe mucoasa genitala.

Aftoza: Aftoza este o afectiune cronica caracterizata prin aparitia unor mici ulceratii dureroase pe mucoase (in special cea bucala) si, mai rar, pe tegument.

Agalactie: Absenta secretiei lactate dupa nastere. Incorect folosit este termenul agalaxie.

Agamaglobulinemie: Maladie congenitala care provoaca insuficienta imunologica prin absenta gamaglobulinelor din sange.

Agamaglobulinemie Bruton: Afectiune caracterizata printr-o deficienta a gamaglobulinelor si manifestata prin susceptibilitate la infectii virale si bacteriene.

Agarofobie: Frica patologica obsesiva si nemotivata de a traversa locuri deschise (piete, spatii largi).

Agastrie: Absenta congenitala sau dupa eliminarea pe cale chirurgicala a stomacului.

Agenezie: Dezvoltare insuficienta sau nedezvoltare a unui organ sau a unui tesut.

Ageuzie: Pierdere totala sau partiala a simtului gustativ.

Aglutina: Reactia determinata de fixarea unui anticorp pe un antigen situat pe suprafata eritrocitelor.

Aglutinare: Reactie specifica de aparare a organismului, caracterizat prin adunarea in mici.

Aglutinina: Anticorp care determina aglutinarea (alipirea) eritrocitelor purtatoare ale unui antigen (aglutinogen).

Aglutinogen: Antigen ce favorizeaza aglutinarea eritrocitelorÂ in prezenta anticorpului corespondent (aglutinina) .

Agnozie: Tulburare manifestata prin pierderea capacitatii de a recunoaste obiectele, persoanele, independenta de vreun deficit senzorial.

Agorafobie: Tip de tulburare anxioasa, caracterizata prin teama nejustificata de spatii deschise, de a iesi din casa, de e frecventa locuri publice.

Agrafa: Mica lama metalica utilizata pentru suturarea plagilor.

Agrafestezie: Incapacitatea de a recunoaste cu ochii inchisi, literele, cifrele sau desenele executate de catre examinator pe tegumentele bolnavului cu ajutorul unui excitant tactil.

Agrafie: Afectiune patologica manifestata prin incapacitatea de a scrie, independenta de orice tulburare motorie.

Agranulocitoza: Sindrom hematologic caracterizat prin absenta granulocitelor neutrofile din sange, datorita unor agenti medicamentosi sau fizici.

Agregare plachetara: Fenomen consecutiv aderarii plachetelor una de alta si la colagen (proteina a tesutului conjunctiv), sub efectul adenozindifosfatului pe care acestea il elibereaza.

Agromanie: Impuls patologic de a trai singur la tara.

Akafie: Reprezinta absenta cristalinului.

Akinezie: Imposibilitatea sau dificultatea de a efectua unele miscari spontane ale corpului, lentoare anormala a miscarilor voluntare.

Alactazie: Absenta sau deficienta lactazei din intestin.

Alalie: Incapacitate de a vorbi din cauza unui defect sau a unei paralizii a organelor vocale.

Alanin aminotransferaza (ALAT,ALT): Enzima prezenta mai ales in ficat si rinichi. Nivelul sau creste in caz de distrugere a celulelor ficatului, mai ales in cazul unei hepatite virale.

Alanina: Aminoacid neesential, constituent al proteinelor si glucoformator. Simbol: ALA.

Alantoida: Sac membranos, in care se dezvolta portiunea posterioara a tubului digestiv embrionar, al carui perete contribuie la formarea cordonului ombilical si a placentei.

Alantoina: Substanta rezultata prin actiunea uricazei asupra acidului uric.

Alaptare: Modalitate de alimentare a nou-nascutului si a sugarului cu lapte.

ALAT: Enzima prezenta mai ales in ficat si rinichi. Nivelul sau creste in caz de distrugere a celulelor ficatului, mai ales in cazul unei hepatite virale.

Albeata: Opacitate mai mult sau mai putin intinsa a corneei, adesea de origine cicatriceala.

Albinism: Afectiune ereditara rara, caracterizata printr-o depigmentare totala sau partiala a pielii si parului.

Albinos: Afectat de albinism, lipsit de pigmentii normali ai pielii.

Albuginee: Membrana fibroasa, dura, cu aspect albicios, care inconjoara unele organe: globul ocular, penisul.

Albuginita: Inflamatia albugineei.

Albuminurie: Prezenta albuminei (proteinelor) in urina.

Albumoza: Substanta produsa in timpul digestiei proteinelor de catre pepsina si alte endopeptidaze. Sinonim : proteina Bence-Jones.

Albumozurie: Prezenta albumozei in urina.

Alcalemie: Cresterea pH-ului, sau scaderea concentratiei ionilor de hidrogen din sange. Sinonim : alcaloza.

Alcali: Substante bazice care au reactie alcalina si prezinta proprietati specifice, provocand saponificarea grasimilor.

Alcalinizant urinar: Substanta care are capacitatea de a modifica ph-ul urinar, in sensul cresterii lui.

Alcaloid: Substanta organica produsa de plante utilizata deseori in terapeutica, datorita efectelor benefice pe care le produce asupra organismului.

Alcaloza: Stare patologica in care alcalinitatea plasmei si a lichidelor interstitiale este crescuta anormal.

Alcool: Denumire generala pentru clasa de compusi organici care se formeaza prin inlocuirea unui atom de hidrogen cu o grupare hidroxil (OH).

Alcool dehidrogenaza: Enzima care metabolizeaza alcoolul la nivel hepatic.

Alcoolemie: Prezenta temporara a alcoolului in sange - procent de alcool prezent in sange.

Alcoolism: Dependenta fata de alcool si ansamblul manifestarilor patologice care rezulta de aici. Determina tremur, halucinatii, delir, anxietate.

Alcoolizare: Impregnare alcoolica cronica.

Alcotest: Aparat destinat masurarii continutului in alcool al aerului expirat de un subiect.

Aldosteron: Hormon mineralocorticoid secretat de zona glomerulara a corticosuprarenalei. Actioneaza pe rinichi, intervenind in reglarea echilibrului hidro-electrolitic.

Alela: Forma diferita a unei gene, care determina o trasatura diferita a unui caracter.

Alergen: Substanta care antreneaza o reactie alergica la unii subiecti.

Alergie: Alergia este reactia organismului unor persoane la contactul repetat cu anumite substante, denumite alergene. Ele se gasesc in unele alimente, in aer, in unele medicamente.

Alergizant: Care are capacitatea (proprietatea) de a declansa reactii alergice.

Alergolog: Medic specialist care se ocupa cu studiul, diagnosticul si tratamentul afectiunilor alergice.

Alergologie: Stiinta care studiaza manifestarile patologice (alergii) care survin atunci cand organismul este expus la anumite substante sensibilizante (alergene).

Alexie: Incapacitatea de a intelege semnele scrise sau tiparite.

Alexitimie: Incapacitatea de a-si recunoaste propriile emotii si de a le exprima verbal.

Alfa-fetoproteina: Proteina care se formeaza in ficatul si in sacul vitelin si care este prezenta in lichidul amniotic si secundar, in sangele matern. Prescurtare: AFP.

Alfaadrenergic: Substanta capabila sa reproduca unele efecte ale adrenalinei. Sinonime : alfastimulant , alfasimpatomimetic.

Alfablocant: Agent simpaticolitic, inhibitor specific al receptorilor alfa-adrenergici, prezenti indeosebi in muschii netezi vasculari.

Alfasimpatomimetic: Substanta capabila sa reproduca unele efecte ale adrenalinei.

Alfastimulant: Substanta capabila sa reproduca unele efecte ale adrenalinei.

Algezimetru: Aparat folosit in detectarea pragului de receptie al senzatiei de durere.

Algie faciala: Durere a fetei.

Algodistrofie: Sindrom dureros al unei maini, unui picior, chiar al unui membru intreg, cu tulburari vasomotorii si trofice, si demineralizare osoasa pronuntata.

Alienatie mintala: Grad de boala psihica in care subiectul nu este responsabil pentru actele sale.

Alienie: Absenta splinei.

Aliment degresat: Aliment cu valoare calorica redusa.

Alimentatie: Actiune de a se alimenta. Prin extensie, acest termen acopera toate procesele care duc la ingerarea de alimente, precum si ansamblul relatiilor intre subiect si alimente.

Alimentatie enterala: Alimentatie pe cale digestiva.

Alimentatie parenterala: Alimentatie pe cale intravenoasa.

Alogrefa: Grefa in care grefonul este prelevat de la un individ apartinand aceleiasi specii.

Alopatie: Tratament medical in doze care, la omul sanatos, produce simptome inverse simptomelor caracteristice bolii ce urmeaza sa fie tratata.

Alopecie: Absenta sau pierdere a parului. Calvitia afecteaza intre 15 si 30% din populatia masculina.

Alopecie cicatriceala: Alopeciile cicatriceale sunt caracterizate printr-o distrugere definitiva a foliculilor pilosi, adesea de origine inflamatorie.

Alopecie necicatriceala: In alopeciile necicatriceale, cresterea parului este inhibata fara a exista vreo leziune a pielii capului.

ALT: Enzima prezenta mai ales in ficat si rinichi. Nivelul sau creste in caz de distrugere a celulelor ficatului, mai ales in cazul unei hepatite virale.

Aluminiu: Substanta care intra in compozitia pansamentelor si antiacidelor digestive.

Aluminoza: Boala respiratorie provocata de inhalarea si fixarea in plaman a pulberilor de aluminiu metalic (bauxita).

Alunita: Mica pata cutanata. Lentigo corespunde unei cresteri a numarului de melanocite, celule raspunzatoare de pigmentatia cutanata.

Alura: Ritm, frecventa. De exemplu: alura ventriculara si frecventa cardiaca.

Alveola pulmonara: Cavitate naturala prezenta in tesutul lobulului pulmonar.

Alveolita pulmonara: Inflamatie a alveolelor pulmonare.

Alveoliza: Distrugerea alveolelor dentare.

Alveoloplastie: Modelarea osului alveolar in urma unei extractii dentare.

Alveolotomie: Incizia chirurgicala a alveolelor dentare.

AFP: Prescurtarea de la alfa-fetoproteina. Proteina care se formeaza in ficatul fatului si in sacul vitelin si care este prezenta in lichidul amniotic si secundar, in sangele matern.

Amalgam dentar: Material utilizat pentru obturarea cavitatilor aflate pe premolari si pe molarii cariati.

Amastie: Absenta congenitala a tesutului mamar.

Amauroza: Scadere sau pierdere a vederii (orbire). Amauroza fugace - este starea caracterizata prin pierderea tranzitorie a vederii.

Ambliopie: Slabire a vederii determinata de leziuni ale mediilor transparente ale globilor oculari, unor excese sau batranetii.

Amelie: Malformatie congenitala ce consta in absenta totala a unui membru.

Ameloblast: Celula epiteliala cu rol in formarea matricei smaltului dentar.

Ameloblastom: Tumora recidivanta a maxilarelor, in general benigna.

Amelogeneza: Procesul de formare a smaltului dentar de catre ameloblaste.

Amelom: Tumora recidivanta a maxilarelor, in general benigna.

Amelopatie: Afectiune a smaltului dentar.

Amenoree: Absenta menstruatiilor. Amenoreea este normala in timpul sarcinii si al secretiei de lapte matern, ca si dupa menopauza.

Amenoree primara: Foarte adesea este vorba de o simpla intarziere pubertara. Mai rar, cauzele pot sa fie o malformatie congenitala sau o insuficienta ovariana primitiva (sindromul lui Turner).

Amenoree secundara: In fata unei amenoree secundare, se evoca mai intai o sarcina (amenoree gravidica), dar si absenta ciclului dupa incetarea unei contraceptii hormonale.

Amentie: Termen folosit in trecut cu referire la nebunie, debilitate.

Ameteala: Tulburare caracterizata printr-o alterare a simturilor putand evolua spre o pierdere a starii de constienta.

Ametropie: Anomalie a refractiei oculare perturband claritatea imaginii de pe retina (miopatie, hipermetropie, astigmatism).

Amfetamina: Amina simpatomimetica, sub forma de lichid incolor, cu efect stimulator asupra sistemului nervos central si sistemul nervos periferic, ameliorand starea de oboseala.

Amfetaminic: Care se refera la compusi pe baza de amfetamina, produse sintetice (droguri) cu efect stimulant al sistemului nervos central.

Amfifil: Molecula care este atat hidrofila cat si lipofila.

Amfotrop: Virus capabil sa infecteze celulele oricarei specii.

Amiba: Microorganism unicelular care se deplaseaza cu ajutorul pseudopodelor.

Amibiaza: Boala parazitara cauzata de infestarea cu amiba entamoeba histolitica.

Amidon: Substanta organica reprezentand forma de stocare a hidrocarburilor in majoritatea plantelor si un constituent major al dietei.

Amielinic: Lipsit de teaca de mielina. Cu referire la fibrele nervoase.

Amigdala: Ansamblu de formatiuni limfoide situate in perimetrul faringelui. Amigdalele prezinta o suprafata neregulata marcata de depresiuni profunde denumite cripte amigdaliene.

Amigdalectomie: Indepartare chirurgicala a amigdalelor.

Amigdalita: Este o inflamatie a amigdalelor provocata, cel mai frecvent, de virusuri sau de bacterii.

Amigdalotom: Instrument folosit in amigdalectomie.

Amilaceu: Ce contine amidon.

Amilaza: Enzima care catalizeaza hidroliza amidonului in molecule mici, maltoza si dextrine. Enzima de origine salivara sau pancreatica intervenind in degradarea amidonului in maltoza.

Amilazurie: Prezenta amilazei in urina. Valorile normale sunt cuprinse intre 8-64 de unitati Wohlgemuth.

Amilolitic: Despre o enzima sau un factor, care hidrolizeaza amidonul.

Amilopectina: Glican component, alaturi de amiloza, al amidonului.

Amiloree: Continut excesiv de amidon in fecale.

Amiloza: Afectiune caracterizata prin infiltrarea in tesuturi a unei substante numita amiloid.

Aminoacid: Compus organic care contine o grupare amino si o grupare carboxil. Aminoacizii sunt constituentii fundamentali ai proteinelor.

Aminoacidurie: Prezenta unor aminoacizi in urina.

Aminotransferaza: Enzima care accelereaza transferul unei grupari amino de la un acid aminat la un acid cetonic.

Amiostenie: Scaderea fortei musculare.

Amiotonie: Deficienta sau chiar lipsa tonusului muscular.

Amiotrofic: Atrofiat - atrofie a unui grup de muschi, frecventa in unele boli ale sistemului nervos, articulare, musculare etc.

Amiotrofie: Atrofie a unui grup de muschi, frecventa in unele boli ale sistemului nervos, articulare, musculare etc. Diminuare in volum a unui muschi striat prin reducerea numarului de fibre.

Amitoza: Diviziune celulara produsa prin clivarea nucleului, fara condensarea cromozomilor si fara formarea fusului de diviziune.

Amnestic: Care produce pierderea memoriei.

Amnezie: Pierdere totala sau partiala a capacitatii de memorizare a informatiei si/sau de reamintire a informatiei inmagazinate.

Amniocenteza: Prelevare de lichid amniotic din abdomenul mamei in scopul analizarii lui.

Amniocit: Celula de origine fetala regasita in lichidul amniotic.

Amniografie: Radiografia cavitatii amniotice opacifiata cu un mediu de contrast introdus prin punctia uterului gravidei.

Amnioinfuzie: Procedura prin care se realizeaza introducerea de lichid in cavitatea amniotica, indicata in cazuri de oligohidramnios de diverse cauze.

Amnios: Membrana limitanta a oului fecundat, pe fata interna a placentei si a cordonului ombilical.

Amnioscopie: Observarea aspectului macroscopic al lichidului amniotic prin examen vizual cu ajutorul amnioscopului, introdus prin colul uterin.

Amniotic: Care apartine amniosului sau care se refera la amniotic.

Amoniac: Compus binar al azotului cu hidrogenul, sub forma de gaz incolor la presiune atmosferica, cu miros iritant, foarte solubil in apa si toxic pentru organismele vii.

Amoniemie: Concentratia plasmatica a amoniacului liber, substanta toxica al carei nivel sanguin creste in coma hepatica si in comele produse prin deficit enzimatic al ciclului ureogenezei.

Amoniurie: Eliminarea pe cale urinara a amoniacului, mai ales sub forma de clorura.

Amorf: Care nu are forma sau structura bine definita. Lipsit de forma.

Amorfognozie: Imposibilitatea recunoasterii formei obiectelor prin pipait, prin simtul tactil.

Amorsa: Oligonucleotid care, hibridat cu o matrice de acid nucleic, permite unei polimeraze sa initieze sinteza unui al doilea lant complementar matricei.

Amorteala: Tulburare a sensibilitatii unui segment al corpului.

Amortire: Greutate, insensibilitate, furnicatura, neputinta afectand cel mai adesea un membru.

AMP: Abreviere pentru acid adenozinmonofosforic.

AMP ciclic: Abreviere utilizata curent pentru a desemna adenozin-3,5-monofosfatul ciclic, nucleotid sintetizat din ATP, ca raspuns la o stimulare hormonala a receptorilor suprafetei celulare.

Ampicilina: Penicilina semisintetica cu activitate similara penicilinei G asupra germenilor gram-pozitivi, dar activa si asupra unor germeni gram-negativi.

Ampliatie: Cresterea de dimensiuni in toate sensurile a cavitatii toracice in timpul inspirului. Poate fi evaluata prin masurarea perimetrului toracic.

Amplificare genica: Producerea in vivo de copii suplimentare ale unei secvente de ADN.

Amplificator de luminanta: Aparat care transforma imaginea optica in imagine electronica. Este utilizat in radioscopie pentru cresterea luminozitatii si preciziei unei imagini obtinute direct pe un ecran.

Amplimer: Fragment de ADN produs in cursul reactiei in lant a polimerazei.

Ampliometru toracic: Aparat pentru masurarea amplitudinii miscarilor respiratorii prin evaluarea circumferintei toracice in inspiratie si expiratie.

Amprenta: Depresiune imprimata pe suprafata unui organ de catre o structura anatomica.

Amprenta dentara: Mulaj luat unui dinte si tesutului inconjurator sau a unui maxilar edentat.

Amprenta genetica: Configuratie particulara a secventelor deÂ ADN al unui individ dat, care ii este specifica. Ca si imaginea amprentelor digitale, amprenta genetica este specifica fiecarui individ.

Ampula: Portiune tubulara dilatata in structura unor formatiuni anatomice.

Ampula lui Vater: Sinonim : papilla duodeni major.

Amputatie: Ablatie a unui membru sau unui segment de membru.

Amsacrine: Medicament citotoxic administrat injectabil in tratamentul leucemiei miloidei acute.

Amuzie: Forma de agnozie constand in pierderea unui subiect a abilitatii de a recunoaste sau interpreta muzica. Acuitatea auditiva nu este alterata.

Anabioza: Revenirea unui organism la viata activa dupa o perioada de moarte aparenta sau de viata latenta.

Anabolism: Proces metabolic in urma caruia din componente simple sunt sintetizate componente complexe din sutructura celulei, necesare in dezvoltarea acesteia.

Anabolizant: Care favorizeaza transformarea materiilor nutritive in tesuturile vii. Un steroid inrudit cu testosteronul care favorizeaza productia de proteine.

Anaclitic: Despre cineva sau despre ceva care depinde de altcineva sau de altceva. Se spune de obicei despre copilul mic care depinde de mama.

Anaclorhidrie: Absenta completa a acidului clorhidric din sucul gastric.

Anacotism: Anomalie a undei pulsului caracterizata prin aparitia unui mic croset pe portiunea sa ascendenta.

Anacrotic: Care apartine ramurei ascendente a traseului inregistrat al pulsului.

Anaerob: Despre microorganismele care nu se pot dezvolta in contact cu aerul si referitor la reactiile chimice care se produc in absenta aerului.

Anaerobioza: Viata desfasurata doar in absenta oxigenului molecular.

Anafaza: Al treilea stadiu al mitozei sau fiecare dintre diviziunile meiozei, in care cromozomii migreaza pe firele fusului celular spre cei doi poli ai celulei.

Anafilaxie: Stare de hipersensibilitate specifica organismului de tip imediat, indusa de contactul repetat cu o substanta specifica de obicei de natura proteica.

Anaforeza: Ionogalvanizarea in tesuturi a unei substante electropozitive.

Anaforie: Forma de heteroforie care variaza in directii de privire, in care axele vizuale ale ambilor ochi au tendinta de divergenta in sus fata de planul orizontal.

Anafrodiziac: Substanta care diminueaza sau aboleste excitatia sexuala.

Anafrodizie: Anestezie sexuala sau diminuarea pana la abolire a excitatiei sexuale.

Anagen: Denumire a stadiului de crestere a parului in cadrul ciclului pilar.

Anal: Referitor la anus.

Analbuminemie: Absenta cvasitotala a serumalbuminei determinata de un defect de sinteza al acesteia.

Analeptic: Substanta care excita sistemul nervos central.

Analgezic: Substanta capabila sa suprime sau sa atenueze durerea prin actiune centrala. Medicament destinat suprimarii sau atenuarii durerii.

Analgezie: Stare caracterizata prin scaderea marcata sau disparitia sensibilitatii dureroase. Abolire a sensibilitatii la durere, spontana sau terapeutica.

Analiza: Metoda stiintifica de cercetare a fenomenelor, bazata pe descompunerea lor in partile componente.

Analizator: Aparat al sistemului nervos, compus dintr-un organ de simt, din nervi si dintr-un numar de celule ale creierului, care are functia de a analiza, de a diferentia insusirile obiectelor.

Anamneza: Totalitatea informatiilor pe care medicul le ia de la bolnav si insotitorii acestuia pentru a le utiliza in vederea stabilirii diagnosticului.

Anancastic: Se spune despre o stare in care cineva se simte fortat sa gandeasca, sa actioneze sau sa simta impotriva vointei sale.

Anaplazie: Pierderea capacitatii celulelor de diferentiere normala si de incadrare in mecanismul normal de reglaj - apare in leucemii si alte procese maligne.

Anartrie: Imposibilitatea de articulare a cuvintelor datorita unei pareze, paralizii sau tulburari in coordonarea si tonusul muschiilor ce intervin in vorbirea articulara.

Anasarca: Acumulare de lichid in cavitatile seroase ale organismului si in spatiile limfatice tisulare.

Anastomoza: Intercomunicatia vaselor de sange dintr-o formatiune anatomica naturala, care ca rezultat al unei intreruperi a circulatiei sangvine principale.

Anastomoza antiperistaltica: Anastomoza intestinala efectuata astfel incat cele doua segmente suturate sa aibe miscari peristaltice in sens opus.

Anastomoza izoperistaltica: Anastomoza intestinala efectuata astfel incat cele doua segmente suturate prezinta miscari peristaltice in acelasi sens.

Anatomie: Stiinta structurii organismelor vii. In medicina se refera la studiul formei si structurii macroscopice a diferitelor parti ale organismului uman.

Anatomopatologie: Studiu al modificarilor organice ale tesuturilor si celulelor provocate de boala.

Anatoxina: Toxina bacteriana care, prin actiunea simultana a caldurii si a formolului, isi pierde activitatea toxica, dar isi conserva proprietatile antigenice.

Ancheta: Cercetare amanuntita in vederea stabilirii imprejurarilor in care se desfasoara un fenomen.

Ancheta epidemiologica: Metoda de baza in cercetarea epidemiologica in cazul unei populatii tinta, adesea efectuata pe un esantion reprezentativ al populatiei.

Anchiloblefaron: Adeziune completa a pleopelor la globul ocular.

Anchiloglosie: Diformitate caracterizata prin fixarea totala sau partiala a limbii la planseul bucal.

Anchilostomiaza sau ancylostomiaza: Boala parazitara datorita infestarii cu viermi paraziti din genul Ancylostoma, caracterizata de obicei prin anemie progresiva, tulburari digestive si nervoase.

Anchiloza: Limitarea partiala sau totala a miscarilor unei articulatii prin organizarea exsudatelor din cavitatea articulara inflamata, prin atrofie capsulara sau prin sudare suprafetelor.

Ancorare: Sistem de legatura labila intre proteza dentara si dintii pe care se sprijina, asigurand stabilitatea protezei si posibilitatea indepartarii ei din gura.

Ancosa: Semn radiologic care exprima un defect de umplere cu substanta de contrast a organelor cavitare produs de un spasm sau de o amprenta.

Ancylostoma: Gen de viermi intestinali din familia Ancylostamidae, clasa Nematoda.

Androgen: Substanta hormonala produsa de testicule, corticosuprarenale si ovare - stimuleaza dezvoltarea si functiile glandelor genitale masculine.

Androgeneza: Dezvoltarea zigotului care contine doar cromozomii paterni.

Androgeni: Denumire de ansamblu pentru hormonii steroizi cu 19 atomi carbon, avand proprietatea de a promova masculinizarea. Principalul androgen este testosteronul, secretat de testicul.

Androgin: Hermafrodit.

Androginie: Pseudohermafroditism partial la barbat cu criptorhidrie si unele caractere sexuale feminine, dar cu scrotul sudat si penisul cu gland perforat.

Andrologie: Studiu al elementelor anatomice, biologice si psihice care concura la buna functionare a aparatului urogenital masculin.

Anduranta: Termen utilizat de obicei in medicina sportiva pentru a desemna desfasurarea unui efort prelungit de intensitate mica sau medie, fara modificari semnificative ale frecventelor cardiace.

Anelaj: Hibridarea unei nucleotide sintetice cu un acid nucleic monocatenar.

Anemia hemolitica a lui Marchiafava: Boala foarte rara a maduvei osoase, de evolutie cronica, caracterizata prin crize intermitente de hemoliza.

Anemia lui Biermer: Anemie rezultand dintr-o proasta absorbtie a vitaminei B12 in stomac. Boala lui Biermer se intalneste mai ales in a doua jumatate a existentei.

Anemie: Anemia reprezinta diminuarea cantitatii de hemoglobina functionala circulanta totala.

Anemie aplastica: Anemie determinata de aplazia medulara globala, cu absenta reactiei sistemului hematopoietic si evolutie rapida fatala.

Anemie anegenerativa: Anemie definita prin diminuarea productiei medulare, eritroblastopenie sau absenta eritroblastelor.

Anemie carentiala: Anemie nutritionala, anemie dismetabolica datorita lipsei din alimentatie a unor elemente de constructie, esentiale pentru hematopoieza.

Anemie Cooley: Este o forma majora de talasemie observata doar la copiii homozigoti (ambii parinti fiind atinsi de o forma minora).

Anemie criptogenetica: Anemie a carei cauze nu este cunoscuta.

Anemie de Peru: Boala infectioasa provocata de o bacterie Gram negativa, Bartonella bacilliformis, transmisa omului prin intepatura unei insecte, flebotomul, din genul Lutzomya.

Anemie falciforma: Boala ereditara a sangelui, caracterizata printr-o mutatie a hemoglobinei (hemoglobinopatie), ce determina modificari ale formei si functiei eritrocitelor.

Anemie feripriva: Anemie caracterizata in stadiile initiale printr-un numar normal de eritrocite, care contin insa o cantitate insuficienta de hemoglobina.

Anemie hemolitica: Anemie provocata de distrugerea globulelor rosii anormal de fragile sau din cauza unui factor de agresiune, aparut in plasma bolnavului.

Anemie hemolitica autoimuna: Anemie in care hemoliza este provocata de autoanticorpi produsi de sistemul imun al bolnavului.

Anemie hemolitica enzimopriva: Tip de anemie hemolitica ereditara nonsferocitara cu transmitere dominanta legata de sex.

Anemie hemolitica imunologica: Tip de anemie hemolitica dobandita in care distrugerea hematiilor este provocata de anticorpi serici specifici.

Anemie hipocroma: Anemie caracterizata prin scaderea concentratiei corpusculare medii de hemoglobina, tradusa si prin colorarea slaba a hematiilor pe frotiul preparat prin tehnica May-Grunwald-Giemsa.

Anemie imunohemolitica: Anemie cu anticorpi antiproteine eritrocitare, reactivi la temperatura corpului, intalnita frecvent in leucemia limfatica cronica, lupusul eritematos sistemic.

Anemie inflamatorie: Anemie hiposideremica frecventa in anumite afectiuni inflamatorii cronice, infectioase, reumatismale sau maligne.

Anemie macrocitara: Anemie caracterizata prin prezenta in sange a unor hematii de dimensiuni mari, cu volumul globular mediu peste 110 metri cubi.

Anemie megaloblastica: Anemie caracterizata prin prezenta in sange a megaloblastelor.

Anemie microcitara: Anemie in care dimensiunea medie a hematiilor este mai mica decat in mod normal (diametrul sub 7 micrometri) sau volumul eritrocitar mediu sub 80 micrometriu cubi.

Anemie mieloftizica: Anemie consecutiva infiltrarii maduvei osoase prin tumori (carcinom de san, stomac, prostata), fibroza sau granuloame (tuberculoza avansata).

Anemie normocroma: Anemie in care globulele rosii contin o cantitate normala de hemoglobina.

Anemie nutritionala: Anemie determinata de absenta unor substante necesare hematopoiezei, datorita unor carente in alimentatie.

Anemie pernicioasa: Anemie rezultand dintr-o proasta absorbtie a vitaminei B12 in stomac. Boala lui Biermer se intalneste mai ales in a doua jumatate a existentei.

Anemie posthemoragica acuta: Anemie normocroma si normocitara care survine dupa o hemoragie unica, abundenta, produsa intr-un interval scurt.

Anemie regenerativa: Tip de anemie provocata de o pierdere de hemoglobina prin hemoragie sau prin hemoliza.

Anemie sideroacrestica: Anemie cu supraincarcare secundara cu fier, caracterizata prin prezenta sideroblastelor inelare printre precursorii eritrocitari nucleati din maduva osoasa.

Anemie sideroblastica: Anemie cu supraincarcare secundara cu fier, caracterizata prin prezenta sideroblastelor inelare printre precursorii eritrocitari nucleati din maduva osoasa.

Anemie sideropenica: Anemie caracterizata in stadiile initiale printr-un numar normal de eritrocite, care contin insa o cantitate insuficienta de hemoglobina.

Anencefalie: Malformatie congenitalaÂ incompatibila cu viata, caracterizata prin absenta cerebelului si a encefalului, asociata cu absenta oaselor plate ale cutiei craniene.

Anencefalomielie: Malformatie congenitalaÂ incompatibila cu viata, caracterizata prin absenta encefalului si a maduvei spinarii.

Anergie: Capacitate a sistemului imunitar al organismului de a suporta prezenta antigenelor fara a manifesta reactie imunitara de aparare.

Anergizant: Care provoaca anergie.

Aneritropsie: Incapacitatea de a percepe culoare rosie.

Anestezic: Substanta prin care se obtine pierderea temporara si reversibila a sensibilitatii intr-o portiune a organismului prin actiune locala asupra terminatiilor si fibrelor nervoase.

Anestezic general: Medicament care provoaca somn profund, abolirea sensibilitatii si relaxare musculara generalizata.

Anestezic local: Grup de compusi care, la concentratii adecvate in tesutul nervos, blocheaza reversibil conducerea influxului.

Anestezie: Absenta sau disparitia unuia sau mai multor tipuri de sensibilitate, spontan sau voluntar.

Anestezie epidurala: Tehnica de anestezie locoregionala constand in injectarea unei solutii de anestezic in spatiul peridural (intre vertebre si duramater, invelisul meningean cel mai exterior).

Anestezie generala: Suspendare a ansamblului de sensibilitati ale organismului. Anestezia generala este utilizata pe scara larga in timpul interventiilor chirurgicale.

Anestezie locogenerala: Abolirea tranzitorie a sensibilitatii unei parti a corpului pentru o interventie chirurgicala, un examen sau un tratament.

Anestezie peridurala: Tehnica de anestezie locoregionala constand in injectarea unei solutii de anestezic in spatiul peridural (intre vertebre si duramater, invelisul meningean cel mai exterior).

Anesteziologie: Ramura a medicinei care studiaza metodele de anestezie si de sustinere a functiilor vitale ale organismului in perioada perioperatorie.

Anesthesia dolorsa: Perceptie a senzatiei dureroase intr-un teritoriu care este anesteziat.

Aneuploidie: Numar anormal de cromozomi, in plus sau in minus.

Aneuzomic: Care se refera la anomaliile cromozomiale.

Aneuzomie: Termen generic pentru anomaliile numerice ale cromozomilor sau orice anomalie cantitativa a materialului cromozomial.

Anevrism: Anevrismul este o dilatatie a peretelui vascular sau a unui organ cavitar, circumscrisa, cu tendinta la crestere, care comunica cu lumenul vasului/organului.

Anevrism arterial intracerebral: Malformatie sacciforma sau fusiforma, pediculata sau nu, a unei artere intracraniene localizata, de regula, la baza creierului sau la nivelul hexagonului arterial Willis.

Anevrism cirsoid: Dilatatie cu alungirea trunchiurilor si ramurilor unuia sau mai multor teritorii arteriale si venoase.

Anevrism disecant: Anevrism care predispune la ruptura intimei peretelui aortic si deci la disectie aortica.

Anevrism fals: Tumora vasculara determinata de organizarea, in contact cu o leziune arteriala, a unui hematom care constituie un sac fals, comunicant cu artera printr-un colet.

Anevrism fusiform: Anevrism in care peretele vasului sanguin se dilata mai mult sau mai putin egal, rezultand o dilatatie cilindrica.

Anevrism sacciform: Anevrism de forma unui sac, ce atarna de o parte a peretelui unei artere si comunica cu aceasta printr-un canal ingust.

Anevrism ventricular: Dilatatia peretelui unui ventricul la nivelul unei cicatrice dupa un infarct.

Anevrismectomie: Deschiderea exploratorie chirurgicala a unui anevrism, dupa ligaturi prealabile deasupra si dedesubtul acestuia.

Anevrismoplastie: Reducerea operatorie a unui anevrism prin plicaturarea pungii anevrismale.

Anevrismorafie: Refacerea operatorie a unei artere anevrismale, folosindu-se o parte din stofa sacului anevrismal.

Anexa: Tesuturi, formatiuni sau organe ale caror actiuni se insumeaza cu aceea a altor organe, in cadrul unei formatiuni comune.

Anexe embrionare: Organe care asigura functiile vitale ale fatului.

Anexe uterine: Ansamblul constituit de catre ovare, trompe uterine si ligamentele uterului.

Anexectomie: Extirparea chirurgicala a trompei uterine si a ovarului de aceeasi parte.

Anexial: Care se refera la anexele uterine.

Anexita: Este inflamatia ovarelor si a trompei uterine; salpingoovarita. Aceasta inflamare este provocata de diverse bacterii care genereaza uneori boli cu transmitere sexuala.

Angajare cerebrala: Deplasare a unei parti a encefalului printr-un orificiu membranos sau osos, ducand laÂ o compresiune grava a sistemului nervos.

Angeita: Inflamatie a peretelui vaselor sangvine.

Angeita arteriala: Inflamatie a peretilor arterelor.

Angeita cutanata: Inflamatie a peretilor vaselor cutanate.

Angiectazie: Dilatarea unui vas sangvin sau limfatic.

Angina (anghina): Inflamatie de obicei acuta a inelului limfatic faringian si in special al amigdalelor palatine provocata de agenti infectiosi variati.

Angina alba: Angina alba este o inflamatie acuta a faringelui care prezinta, la examenul clinic, o mucoasa acoperita de un strat albicios.

Angina eritemoatoasa: Angina rosie este o inflamatie acuta a faringelui, care dezvaluie, la examenul clinic, o mucoasa mai rosie decat este normal.

Angina lui Vincent: Este o inflamatie acuta a faringelui cauzata de inmultirea rapida a microorganismelor comensale ale cavitatii bucale.

Angina pectorala: Durere toracica ce poate iradia spre gat, maxilarul inferior sau brate, consecinta a unei proaste irigari a inimii.

Angina rosie: Angina rosie este o inflamatie acuta a faringelui, care dezvaluie, la examenul clinic, o mucoasa mai rosie decat este normal.

Angina ulceroasa: Angina ulceroasa este o inflamatie acuta a faringelui, care prezinta, la examenul clinic, o mucoasa faringiana afectata de una sau mai multe ulceratii.

Angioblast: Celula embrionara generatoare a endoteliului cu destinatie vasculara.

Angioblastom: Tumora cerebrala vasculara, cel mai des benigna.

Angiocardiografie: Examen radiologic care permite vizualizarea cavitatilor cardiace.

Angiocolita: Infectie bacteriana a caii biliare principale si a cailor biliare intrahepatice (situate in interiorul ficatului).

Angioedem: Este o reactie alergica ce este caracterizata printr-o eruptie edematoasa subcutanata.

Angiografie: Examen radiologic care permite examinarea volumului interior al unui vas sangvin (artera sau vena) si ale ramurilor in care se imparte acest vas.

Angiokeratom: Leziune papuloasa avand ca structura o proliferare papilomatoasa cu acantoza si hiperkeratoza; in profunzime se constata proliferarea endoteliala.

Angioleiomiom: Mica tumora benigna care se dezvolta pe piele, in interiorul hipodermului; ia nastere in peretele muscular al unei vene subcutanate.

Angiologie: Stiinta care se ocupa cu studiul vaselor de sange si a limfaticelor.

Angiom: Tumora vasculara circumscrisa, congenitala sau dobandita, cu originea in capilarele sanguine sau limfatice, dezvoltata din celule endoteliale sau din pericite.

Angiom nodular: Nodul benign format dintr-o ingramadire de minuscule vase sangvine cutanate.

Angiom plan: Angioame mature sau plane sunt malformatii foarte frecvente ale sistemului vascular, care se dezvolta plecand de la capilarele dermului superficial.

Angiomatoza: Boala, adesea congenitala sau genetica, manifestata prin producerea de angioame multiple cutanate, meningiene.

Angiomiom: Tumora benigna formata din fibre musculare netede si numeroase vase.

Angionecroza: Necroza peretilor unui vas.

Angiopatie: Orice boala a vaselor sangvine sau limfatice.

Angioplastie: Interventie chirurgicala constand in repararea, dilatarea sau remodelarea unui vas deformat, ingustat sau dilatat.

Angoasa: Stare afectiva patologica caracterizata prin neliniste psihomotorie, teama nedeslusita, fara obiect, sau legata de propunerea posibilitatii unui pericol iminent sau insucces.

Angor: Durere toracica ce poate iradia spre gat, maxilarul inferior sau brate, consecinta a unei proaste irigari a inimii.

Angorjare: Angorjare mamara - process inflamator datorat prezentei in exces a laptelui la nivelul glandei mamare a unei femei care alapteaza.

Angorul Prinzmetal: Forma de angor (angina pectorala) legata de un spasm al arterei coronare.

Angrenare: lnterpenetrare a fragmentelor unui os in timpul unei fracturi.

Anguiluloza: Anguiluloza boala parazitara cauzata de infestarea cu anguilule. Anguilula, strongyloides stercoralis, este un mic vierme din clasa nematodelor, de 2-3 milimetri lungime.

Anhidroza: Absenta a secretiei sudorale.

Aniridie: Lipsa congenitala sau posttraumatica a irisului.

Anisakiaza: Boala parazitara rara cauzata de infestarea cu larve de anisakis.

Anita: Inflamatie a regiunii anale.

Anizocitoza: Inegalitate dimensionala a globulelor rosii. Exista un oarecare grad fiziologic, al carui depasire este caracateristica diferitelor forme de anemie.

Anizocorie: Inegalitatea pupilelor oculare. Poate semnala prezenta unei afectiuni neurologice sau oftalmologice.

Anodontie: Absenta congenitala a dintilor.

Anoftalmie: Malformatie congenitala caracterizata prin absenta unuia dintre globii oculari sau a ambilor.

Anomalii Mulleriene: Anomalii de dezvoltare ale canalelor lui Muller - formatiuni embrionare din care se formeaza ulterior organele genitale (uter, vagin).

Anorectita: Inflamatie a anusului si rectului.

Anorexia sugarului: Frecventa, anorexia sugarului este dereglarea alimentara cel mai des constatata la copilul in varsta de la 3 luni la 24 luni.

Anorexie: Lipsa poftei de mancare, aversiune fata de mancare; anorexia nervoasa, dezechilibru psihic manifestat prin frica extrema de obezitate,care conduce la aversiune fata de mancare.

Anorexie mintala: Refuzul mai mult sau mai putin sistematic de a se alimenta.

Anorexie nervoasa: Refuzul mai mult sau mai putin sistematic de a se alimenta.

Anorexigen: Medicament destinat sa diminueze pofta de mancare.

Anosmie: Absenta sensibilitatii olfactive (mirosului).

Anovulatie: Lipsa ovulatiei, care poate fi consecinta mai multor patologii (endocrine, anatomice, sistemice etc.).

Anoxemie: Lipsa oxigenului in sangele arterial.

Anoxie: Absenta oxigenului din aerul inspirat, din sange sau de la tesuturi.

Antagonist de calciu: Medicament capabil sa se opuna intrarii calciului in celule.

Antebrat: Segment al membrului superior cuprins intre cot si pumn.

Antepartum: Inainte de nastere.

Antiacneic: Medicament utilizat in tratamentul acneei.

Antiagregant plachetar: Medicament care reduce capacitatea de agregare a plachetelor sangvine.

Antialgic: Antalgic - (medicament, substanta etc.) care calmeaza durerea.

Antianginos: Medicament utilizat in tratamentul insuficientei coronariene (defect de irigare a muschiului cardiac de catre arterele coronare).

Antiaritmic: Medicament destinat corectarii unor tulburari ale ritmului cardiac, mai ales ale contractiilor prea rapide sau ineficace.

Antibiograma: Analiza care testeaza in laborator antibioticul la care este sau nu sensibil un microb cauzator de boala se numeste antibiograma.

Antibioterapie: Terapeutica utilizand unul sau mai multe medicamente antiinfectioase din clasa antibioticelor, a caror activitate se exercita asupra bacteriilor.

Antibiotic: Substanta de origine naturala sau sintetica, utilizata contra infectiilor cauzate de bacterii.

Anticanceros: Medicament utilizat in tratamentul chimioterapic al unor cancere.

Anticoagulant: Substanta medicamentoasa sau naturala care se opune coagularii sangelui.

Anticolinergic: Substanta care inhiba actiunea acetilcolinei (neurotransmitatorul sistemului parasimpatic) in sistemul nervos vegetativ.

Anticonceptionale: Medicamente care impiedica conceptia si previn o sarcina nedorita.

Anticorp: Proteina a serului sangvin secretata de catre plasmocite.

Anticorpi anti TG: Anticorpii antiroglobulina sunt anticorpi indreptati impotriva tireoglobulinei.

Anticorp anti nuclear: Autoanticorp fata de unul sau mai multe elemente ale nucleului celulelor organismului care ii produce.

Anticorp anti tiroglobulina: Anticorpii antiroglobulina sunt anticorpi indreptati impotriva tireoglobulinei.

Anticorp anti tiroidian: Anticorp capabil sa se fixeze pe anumiti constituenti ai celulelor glandei tiroide.

Anticorp monoclonal: Anticorp produs de catre o clona de celule (un grup de celule identice cu celula-mama din care s-au dezvoltat) si utilizat in scopuri de diagnostic si terapeutice.

Anticorpi anti tiroid peroxidaza: ATPO se gaseste in microzomii tirocitelor si se exprima pe suprafata celulelor atipice.

Antidiabetic: Medicament cu efect in principal hipoglicemiant, utilizat in tratamentul diabetului zaharat tip II.

Antidot: Contraotrava specifica a unui produs toxic, utilizata in caz de intoxicatie in completarea unui tratament simptomatic.

Antiemetic: Substanta cu efect antivomitiv.

Antiepileptic: Medicament utilizat in tratamentul epilepsiei.

Antiestrogen: Medicament care se opune actiunii estrogenilor (hormoni feminini secretati de ovare).

Antifungic: Medicament utilizat in tratarea micozelor (infectii cu ciuperci microscopice).

Antigen: Substanta straina organismului, susceptibila sa declanseze o reactie imunitara provocand formarea de anticorpi.

Antigenic: Care are proprietatile unui antigen.

Antigonadotrofina: Substanta, medicament antagonist al gonadotrofinelor/gonadotropinelor.

Antigripal: Medicament utilizat in tratamentul sindroamelor gripale.

Antihelmintic: Medicament utilizat pentru combaterea helmintilor (viermi paraziti).

Antihipertensiv: Medicament utilizat in tratamentul hipertensiunii arteriale.

Antihistaminic: Substanta cu efecte antagonice histaminei.

Antiinfectios: Medicament activ fata de infectiile microbiene.

Antiinflamatoare nesteroidiene: Aceste produse, denumite siÂ AINS (fenilbutazona, indometacin etc.), apartin diverselor categorii, dar sunt toate capabile sa blocheze formarea unor substante ca prostaglandinele.

Antiinflamatoare steroidiene: Denumite si corticosteroizi, aceste produse (prednison, prednisolon, betametason) sunt derivati ai corticosteroizilor naturali, hormoni secretati de catre glandele suprarenale.

Antiinflamator: Medicament utilizat in tratamentul local sau general al inflamatiei.

Antimetabolit: Chimioterapic anticanceros.

Antimicotic: Substanta cu efect nociv pentru fungi (ciuperci).

Antimigrenos: Medicament utilizat in tratamentul migrenei fie in decursul crizelor, fie pentru a evita recidivarea lor.

Antioncogena: Gena a carei absenta de exprimare sau a carei deletie poate antrena aparitia unei tumori canceroase.

Antioxidant: Substanta care impiedica sau temporizeaza oxidarea.

Antipaludic: Medicament utilizat in prevenirea pe termen scurt si in tratamentul paludismului.

Antiparazitar: Medicament utilizat in tratamentul bolilor cauzate de paraziti.

Antipiretic: Medicament utilizat in tratamentul simptomatic al febrei.

Antiprogestativ: Medicament antagonist al progesteronului si a altor progestative (substante care au actiune similara cu progesteronul).

Antipruriginos: Medicament utilizat in tratamentul pruritului (mancarimi).

Antipsihotic: Medicament folosit in tratamentul tulburarilor mentale grave (psihoze): schizofrenia si tulburarile maniacale.

Antireumatismal: Medicament utilizat in tratamentul unor afectiuni reumatologice.

Antisenescent: Impotriva imbatranirii.

Antisepsie: Ansamblul procedeelor utilizate pentru a lupta contra unei infectii microbiene de suprafata.

Antiseptic: Medicament care combate infectiile microbiene.

Antiserotonina: Medicament destinat sa inhibe actiunea unei substante naturale a organismului, serotonina, neurotransmitator al sistemului nervos central.

Antispasmodic: Medicament utilizat in tratamentul spasmelor musculare.

Antisudoral: Substanta utilizata pentru a diminua o transpiratie excesiva.

Antitermic: Antipiretic, care scade febra.

Antitiroidian: Medicament utilizat in tratamentul hipertiroidiilor (excesul secretiei de hormoni de catre glanda tiroida).

Antitoxina: Anticorp secretat de catre organism in contact cu o toxina bacteriana si inzestrat cu putere neutralizanta.

Antituberculos: Medicament antibiotic utilizat in tratamentul tuberculozei.

Antitusiv: Medicament utilizat in tratamentul simptomatic al tusei.

Antiulceros: Medicament utilizat in tratamentul ulcerelor gastrice si duodenale sau in prevenirea recidivarii lor.

Antiviral: Medicament utilizat in tratamentul bolilor virale.

Antocianina: Reduce frecventa tuturor cancerelor, indiferent de localizare, atat prin actiune directa, de distrugere tumorala, cat si prin reciclarea glutationului.

Antracoza: Boala pulmonara consecutiva inhalarii de particule de carbune sau de grafit.

Antrax: Boala infectioasa contagioasa consecutiva unei infectii cu cu Bacillus Anthracis, Gram negativ.

Antrectomie: Indepartarea chirurgicala a antrului piloric.

Antroduodenectomie: Indepartarea chirurgicala a antrului piloric si a unei portiuni din duoden.

Antropogeneza: Originea si dezvoltarea rasei umane.

Antropologie: Stiinta care studiaza originea si evolutia omului, in stransa corelatie cu conditiile naturale.

Antropometrie: Sistem de masurare a corpului uman sau a partilor sale.

Antropozoonoza: Boala a animalului transmisibila fiintei umane.

Antrostomie: Interventie chirugicala pentru realizarea unei deschideri permanente sau semipermanente intr-o cavitate osoasa in scopul drenarii, de exemplu pentru tratarea infectiilor sinusurilor.

Antru: Zona din apropierea locului de inchidere al unei cavitati.

Antru piloric: Portiunea distala a stomacului situata inaintea pilorului.

Anuric: Care prezinta anurie.

Anurie: Oprire a producerii de urina de catre rinichi.

Anus: Orificiul anal, orificiul inferior de deschidere al tubului digestiv. Prin el sunt eliminate materiile fecale.

Anus contra-naturii: Imbinare chirurgicala a tubului digestiv la peretele anterior al abdomenului, practicata dupa chirurgie colica sau rectala cu ablatia unui segment de intestin.

Anuscopie: Examen care permite explorarea anusului si a rectului inferior.

Anxietate: Stare afectiva patologica caracterizata prin neliniste psihomotorie, teama nedeslusita, fara obiect, sau legata de propunerea posibilitatii unui pericol iminent sau insucces.

Anxietate de separare: Se caracterizeaza prin teama de separare de figura principala de atasament.

Anxiolitic: Medicament utilizat in tratamentul anxietatii si al diferitelor ei manifestari.

Aorta: Vas de sange important care preia sangele pompat de inima si din care pleaca vase mari catre intreg organismul.

Aortita: Afectiune inflamatorie a aortei cu etiologie multipla. Poate interesa unul sau mai multe straturi cu infiltrat inflamator, procese distrofice si reactie sclerogena.

Aortoplastie: Refacerea pe cale chirurgicala a aortei.

Apa oxigenata: Soutie antiseptica, dezinfectanta si hemostatica.

Aparatul digestiv: Totalitate a organelor avand drept functie principala asimilarea alimentelor destinate sa aduca energia necesara pentru functionarea celulelor.

Aparatul genital feminin: Totalitatea a organelor femeii care asigura functia de reproducere.

Aparatul genial masculin: Totalitatea organelor masculine care permit reproducerea.

Aparatul lacrimal: Totalitate a organelor care secreta si excreta lacrimile si pelicula lacrimala.

Aparatul locomotor: Totalitate a tuturor organelor care permit deplasarea individului.

Aparatul urinar: Totalitate a organelor care elaboreaza urina si o evacueaza in afara corpului.

Apareunie: Imposibilitatea desfasurarii coitului.

Apatic: Indiferent, absenta de interes fata de mediu.

Apatie: Stare de indiferenta, lipsa de interes fata de orice activitate si fata de lumea inconjuratoare.

Apendice: Mica prelungire a tubului intestinal, in partea de jos a cecului. Termenul desemneaza o structura atasata la o alta mai mare.

Apendicectomie: Ablatia chirurgicala a apendicelui.

Apendicita: Inflamatie a apendicelui.

Apex: Punctul culminant sau varful unei formatiuni anatomice.

Apexita: Osteita a varfului stancii temporalului, de cele mai multe ori consecutiva unei supuratii cronice auriculare.

Apical: Care se refera la apex.

Apiretic: Fara febra (afebril).

Apirexie: Lipsa febrei.

Aplastic: Care este lipsit de procese regeneratoare, reparatoare.

Aplastie: Lipsa de regenerare (refacere).

Aplazie: Absenta congenitala sau dezvoltarea defectuoasa a unui tesut sau a unui organ.

Aplazie medulara: Boala caracterizata printr-o rarefiere a maduvei osoase, care se traduce printr-o diminuare a numarului de globule rosii, de globule albe si de plachete.

Aplazie moniliforma: Boala congenitala ereditara a bulbului si tijei firelor de par.

Apnee: Absenta respiratiei.

Apneumie: Absenta congenitala a plamanilor.

Apodie: Anomalie congenitala constand din lipsa unuia sau a ambelor picioare.

Apofiza mastoidiana: Proeminenta situata pe fata exocraniana a bazei stancii temporalului, pe care se insera muschiul sternocleidomastoidian, spleniul capului, lungul capului.

Apofiza spinoasa: Proeminenta osoasa la nivelul vertebrelor.

Apofizita: Inflamatie a unei apofize.

Apofizita tibiala anterioara de crestere: Inflamatie a apofizei tibiale anterioare (protuberanta situata chiar sub genunchi, palpabila sub piele, pe care se insera tendonul rotulian), survenind in timpul cresterii.

Aponevroza: Membrana albicioasa, rezistenta, constituita din fibre conjunctive.

Apoplexie: Suspendarea brusca, mai mult sau mai putin completa a functiilor unui organ sub influenta unui factor cu actiune violenta.

Apoptoza: Moartea naturala (programata) a unei celule.

Apragmatism: Tulburare a activitatii invatate, caracterizata prin incapacitatea subiectului de a realiza actiunile cele mai curente.

Apraxie: Incapacitate de a executa miscari coordonate ca urmare a unor leziuni ale creierului.

Aptialie: Absenta secretarii de saliva de catre glandele salivare. In cazul simplei diminuari a secretiei salivare, se vorbeste de hiposialie.

Aptialism: Absenta secretarii de saliva de catre glandele salivare. In cazul simplei diminuari a secretiei salivare, se vorbeste de hiposialie.

Arahnodactilie: Alungire patologica a degetelor de la maini si de la picioare.

Arahnoida: Arahnoida este o lama conjunctiva formata din celule epiteliale, care trimite spre piamater trabecule conjunctive. Se mai numeste si meninge mijlociu.

Arahnoidita: Inflamatie subacuta sau cronica a arahnoidei (una dintre cele trei membrane care constituie meningele).

Arc cornean: Inel albicios constituit din colesterol si situat in jurul corneei.

Arc reflex: Traiect parcurs de influxul nervos provocand un reflex.

Arcada dentara: Segment anatomic in forma de arc, situat la nivelul oaselor maxilar si mandibular pe care se insera dintii.

Arenoblastom: Tumora masculinizanta a ovarului, cel mai des benigna. Arenoblastomul survine, in principal, la femeia tanara.

Areola: Suprafata inelara la nivelul pielii care difera prin culoare de cea a tegumentelor din jur; suprafata pigmentata care inconjoara mamelonul sanului.

Arginina: Aminoacid care exista in proteine si participa la sinteza ureei in ficat.

Argirie: Afectiune caracterizata printr-o pigmentare difuza cenusie a pielii cauzata de depunerea intradermica de particule de argint.

Arieratie mintala: Insuficienta a dezvoltarii intelectuale.

Aritmie cardiaca: Aritmiile sunt dereglari ale ritmului normal al inimii fie sub raportul frecventei, fie al regularitatii frecventei cardiace, fie sub ambele.

Aritmogen: Capabil sa induca aritmie.

ARN: Acid nucleic care utilizeaza informatia ereditara purtata de catre acidul dezoxiribonucleic pentru a sintetiza proteinele.

Arsura: Leziune alterativa a tegumentelor sau mucoaselor provocata de agenti externi, fizici sau chimici care produc coagularea proteinelor si pun in libertate proteazele cu actiune litica.

Artera: Vas sangvin care duce sangele de la inima la organe si tesuturi.

Artera carotida: Artera a gatului si a capului. Artere pereche care participa la vascularizarea capului (inclusiv creier). Exista doua carotide primitive, una dreapta, alta stanga.

Artera coronara: Artera care iriga inima.

Artera sau vena iliaca: Artera respectiv vena situata la nivelul zonei iliace, care iriga respectiv colecteaza sangele din teritoriul pelvisului si membrelor inferioare.

Artera temporala: Vas care iriga unele elemente ale fetei. Arterele temporale sunt in numar de patru, doua superficiale, doua profunde.

Arterial: Care se refera la artera.

Arteriectomie: Indepartarea chirurgicala a unei artere.

Arteriografie: Examen radiologic care permite vizualizarea directa a unei artere si a ramurilor sale, precum si studiul eventualelor anomalii ale teritoriului pe care il iriga.

Arteriola: Vas de sange de calibru foarte mic care se continua cu capilarul, cel mai mic vas de sange.

Arteriopatie: Orice boala a arterelor, oricare ar fi cauza ei.

Arteriopatie obstructiva: Afectiune arteriala, caracterizata prin reducerea progresiva a lumenului arterial, secundar aterosclerozei.

Arteriorafie: Suturarea chirurgicala a unei artere.

Arterioscleroza: Arterioscleroza reprezinta blocarea arterelor care alimenteaza cu oxigen si substante nutritive inima si creierul.

Arterita: Arterita este o boala a vaselor de sange. Cand pe peretii vaselor se depun grasimi in exces, ele se ingusteaza si apare arterita.

Arterita obliteranta: Inflamatia peretelui arterial insotita de obliterarea (astuparea) vasului.

Arterita temporala: Inflamatie a unei artere temporale, sau a ambelor artere temporale, la partea de sus a tamplelor.

Articular: Care se refera la articulatie.

Articulatie: Formatiune anatomica formata din extremitatile a doua sau mai multe oase si din alte structuri specifice.

Artralgie: Durere cu sediul la nivelul articulatiilor, putand sa nu fie insotita de o modificare a aspectului exterior al acesteia.

Artrita: Inflamatie a unei articulatii.

Artrita dentara: Inflamatie a ligamentului alveolodentar.

Artrita inflamatorie aseptica: Artritele inflamatorii aseptice formeaza un grup de afectiuni cu cauze foarte diverse.

Artrita nervoasa: Artritele nervoase sau artropatiile nervoase se observa in cursul unor boli ale sistemului nervos.

Artrita septica: Artritele septice sau artritele infectioase sunt provocate de un germene care a patruns in articulatie fie pe cale sangvina de la un focar infectios situat la distanta.

Artritism: Stare de boala cauzata de o incetinire a proceselor de nutritie.

Artrocenteza: Punctionare a unei articulatii in scopuri diagnostice sau terapeutice.

Artrodeza: Interventie chirurgicala constand in blocarea definitiva a unei articulatii cu scopul de a o face nedureroasa si stabila.

Artrografie: Examen radiologic care permite vizualizarea interiorului unei articulatii.

Artroliza: Interventie chirurgicala vizand redarea mobilitatii unei articulatii.

Artrologie: Ramura a anatomiei care se ocupa cu studiul articulatiilor.

Artropatie: Orice afectiune a unei articulatii.

Artroplastie: Interventie chirurgicala constand in restabilirea mobilitatii unei articulatii prin crearea unui nou spatiu articular.

Artroscopie: Examen endoscopic al interiorului unei articulatii ce permite stabilirea unui diagnostic, in general printr-o biopsie dirijata, si tratarea leziunilor.

Artroza: Alterare distructiva a cartilagiilor sau fibrocartilagiilor articulare, de natura degenerativa, denotand un fel de imbatranire prematura.

Ascarid: Vierme rotund care face parte din familia Ascarididae (ex.: Ascaris lumbricoides , limbric).

Ascaridiaza: Boala parazitara intestinala datorata infestatiei cu ascarizi.

Ascita: Acumulare de lichid (nu sange) in cavitatea abdominala.

Asepsie: Absenta germenilor patogeni.

Aseptic: Care este lipsit(a) de germeni, indiferent ca este vorba despre starea naturala sau dupa sterilizare.

Asfixiant: Care produce asfixie.

Asfixiat: Care a suferit asfixie.

Asfixie: Sufocare, absenta schimbului de gaze (oxigen si dioxid de carbon) la nivelul plamanului.

Asialie: Absenta secretarii de saliva de catre glandele salivare.

Asimilatie: Incorporarea in tesuturi a principiilor alimentare provenite din digestie.

Asinergism: Lipsa de coordonare a miscarilor care stau la baza actelor complexe; este intalnita frecvent in afectiuni ale cerebelului.

Asistola: Lipsa de contractie a inimii.

ASLO: Antistreptolizina O este un tip de anticorpi care neutralizeaza streptolizina (toxina streptococica). Antistreptolizina O apare in sange dupa afectiuni streptococice.

Absorbtiometrie bifotonica: Procedeu cu ajutorul caruia se calculeaza densitatea tesuturilor.

Aspergiloza: Boala infectioasa cauzata de dezvoltarea unei ciuperci microscopice, Aspergillus fumigatus.

Aspermie: Absenta ejacularii prin obstructia cailor de excretie a lichidului seminal sau prin inhibitie psihica.

AST: Transferaza glutamooxalacetica serica. Se afla in principal in celulele ficatului, muschilor striati si in globulele rosii.

Astenic: Individ care sufera de astenie.

Astenie: Diminuare patologica a capacitatii de efort fizic si psihic.

Astereognozie: Incapacitatea unei persoane de a recunoaste cu ochii inchisi, obiectele puse in mana de catre un examinator.

Asterixis: Tremorul fin, necontrolat de la nivelul extremitatilor (in special a degetelor), mai ales cand sunt in extensie.

Astigmatism: Defect al vederii. Pentru persoanele care sufera de astigmatism, toate obiectele apar distorsionate.

Astm: Aceasta boala se datoreaza unei sensibilizari a mucoasei bronsice fata de anumiti agenti externi.

Astm bronsic: Conditia patologica caracterizata prin dificultatea de a respira datorata inflamatiei bronsice cronice, hipersecretiei de mucus in bronhii si spasmului musculaturii bronsice.

Astma: Denumire utilizata in limbajul curent pentru astm bronsic.

Astmatic: Care sufera de astm.

Astragal: Os al piciorului, care se articuleaza cu calcaneul (osul calcailui) inferior si cu oasele gambei (tibia si fibula) superior.

Astringent: Care are proprietati de vasoconstrictie, contractare sau uscare (diminuare a secretiilor) a tesuturilor.

Astrocit: Unul dintre tipurile de celule gliale (celule cu rol metabolic si de sustinere pentru neuroni) din sistemul nervos.

Astrocitomul anaplastic: Tumorile maligne cu punct de plecare din astrocite.

Astrocitomul difuz: Tumora ce se dezvolta incet in celulele cerebrale (astrocite), dar adesea se raspandesc in tesuturile din jur.

Astrocitomul pilocitic: Tumora care se formeaza in celulele cerebrale numite astrocite.

Atac de panica: Episod intens de anxietate.

Ataxic: Care prezinta ataxie.

Ataxie: Imposibilitatea de a coordona grupele musculare in cursul miscarilor voluntare. Apar miscari imprecise, ezitante.

Atela: Piesa (din lemn, metal, carton, plastic) folosita pentru a imobiliza in mod provizoriu membrele fracturate.

Atelectazie: Absenta aerului intr-o zona sau in tot plamanul datorata obstructiei bronsiei aferente zonei urmata de colabarea alveolelor pulmonare.

Atelie: Absenta mamelonului.

Aterogen: Capabil sa produca ateroame.

Aterom: Depozit de lipide (grasimi) format in peretele unui vas de sange.

Ateromatoza: Forma de arterioscleroza caracterizata de prezenta de depozite de lipide in peretii vaselor sanguine.

Ateroscleroza: In peretii arterelor se depune colesterolul si grasimile prezente in cantitati excesive in sange.

Aterotromboza: Tromb format in interiorul unui vas de sange cu leziuni ateromatoase.

Atonie: Diminuare a elasticitatii tesuturilor.

Atopie: Conditie patologica caracterizata printr-o reactivitate exagerata la contactul cu anumiti alergeni din mediu.

Atopognozia: Reprezinta pierderea simtului localizarii tactile si dureroase. Incapacitatea de a recunoaste cu ochii inchisi teritoriul cutanat unde s-a aplicat un excitant.

ATP: Adenozin trifosfat. Compus care contine adenina, riboza si 3 grupari fosfat, ce se gaseste in celule si are rol de a stoca energia.

ATPO: ATPO se gaseste in microzomii tirocitelor si se exprima pe suprafata celulelor atipice, in asociatie cu tiroglobulina (TG) are rol esential in iodinarea L-tirozinei.

Atrepsie: Stare patologica provocata de un aport energetic insuficient. Se traduce printr-o stare de slabiciune fizica deosebita.

Atreptic: Care prezinta atrepsie.

Atrezic: Care prezinta atrezie.

Atrezie: Lipsa sau dezvoltarea insuficienta a lumenului sau a orificiului de evacuare a unui organ cavitar (stomac, intestin etc.).

Atrial: Care se refera la atriu.

Atriotomie: Sectionarea peretelui atrial.

Atrioventricular: Care implica atat atriul/atriile cat si ventriculul/ventriculele.

Atriu: Una dintre cele patru cavitati ale inimii. Sangele vine din organism si plamani in atrii. Atriul stang primeste sange din plaman iar atriul drept sangele intors din restul corpului.

Atrofie: Degenerare morfologica si functionala a unui tesut sau organ, cauzata de tulburari de nutritie sau de inactivitate.

Atrofie vilozitara primitiva: Boala ereditara caracterizata printr-o atrofiere a vilozitatilor mucoasei intestinului subtire si favorizata de absorbtia glutenului (proteina prezenta in grau, secara si orz).

Audiolog: Medic specialist in audiologie. Disciplina medicala care studiaza problemele legate de auz.

Audiometrie: Metoda de masurare a acuitatii auditive a unei persoane cu ajutorul audiometrului.

Aura: Stare particulara care precede o criza de epilepsie.

Auricul atrial: Este un diverticul situat in peretele atriului.

Auricular: Care se refera la ureche.

Auscultatie: Ascultarea zgomotelor facute de diferite structuri din organism (plaman, inima etc.) ca metoda de diagnostic.

Autoanticorp: Anticorp produs de organism in cazuri patologice impotriva propriilor sale celule sau tesuturi.

Autoantigen: Antigen indreptat impotriva propriilor tesuturi.

Autoclav: Dispozitiv de sterilizare care utilizeaza aburi sub presiune.

Autogrefa: Grefa in care grefonul este prelevat chiar de la subiectul in cauza.

Autoimun: Care implica o reactie imuna indreptata impotriva propriilor tesuturi .

Autopsie: Deschiderea si examinarea unui cadavru cu scopul de a stabili cauza mortii, prin cercetarea leziunilor diferitelor organe.

Autotransplant: Prelevarea unui tesut sau organ dintr-o zona a organismului si implantarea acestuia in alta zona a acestuia.

Autozom: Oricare dintre cromozomi cu exceptia celor sexuali (X si Y).

Autozomal: Care tine de un cromozom autozom.

Avascular: Lipsit de vase sanguine sau limfatice.

Avitaminoza: Boala provocata de lipsa vitaminelor din alimentatie.

Avort: Intreruperea voluntara a sarcinii.

Avort spontan: Intrerupere accidentala a sarcinii inainte ca fatul sa poata trai in afara organismului matern.

Avulsie dentara: Extractie dentara.

Axial: Care se refera la o axa. In anatomie, care se refera la coloana vertebrala.

Axila: Axila este regiunea anatomica situata in partea superioara si interna a bratului si partea laterala a toracelui.

Axon: Prelungire a celulei nervoase.

Axonal: Care se refera la axon.

Azathioprina: Substanta imunosupresoare.

Azoospermie: Absenta spermatozoizilor viabili in sperma.

Azotat: Sare a acidului azotos.

Azotemie: Uremia, exces de uree sau produsi azotati in sange.

Azoturie: Exces de uree in urina.

Abarticular: Situat in vecinatatea articulatiei fara a avea legatura cu aceasta.